Dobermanul este un câine al contradicțiilor, sau cel puțin așa s-a propagat imaginea sa în conștiința populară. În opinia generală este văzut ca un câine de paza prin excelență, agil și fioros și este temut pentru că se crede că e extrem de periculos. Dar împătimiții acestei rasei, crescători sau simpli stăpâni, au descoperit o altă latură a falnicului Doberman: atent, iubitor, loial și protector. Rasa a fost creată încă de la început, pe la jumătatea secolului al XIX-lea, în scopul protecției și pazei, iar această calitate s-a păstrat vie în mai toate exemplarele de Doberman. Aspectul protector al Dobermanului este cu dus-întors: blamat de străini și răufăcători, dar apreciat de către proprietari. Dobermanii, ca toți câini, pot avea personalități diferite, chiar dacă fac parte din aceeași rasă: unii sunt curajoși și extrovertiți, alții sunt retrași și temători, unii aleargă după pisici, alții le iubesc ca pe cel mai bun prieten, unii excelează la clasele de dresaj, alții sunt mai independenți și aleg ceea ce vor să învețe. Importanță deosebită în formarea caracterului Dobermanului o are moștenirea genetică: unele linii perpetuează unele calități de lucru, altele se axează pe partea de familie. Niciodată nu achiziționați un Doberman din pet-shop sau de la înmulțitorii de câini, câinii de aici nu sunt atent selecționați și o mulțime de tare genetice și comportamentale sunt moștenite, astfel încât veți cheltui mulți bani la veterinar sau la dresori. Câinele Doberman Pinscher excelează în dresaj și în rolul de câine utilitar. Ocupa locul 5 în Topul raselor de câini cele mai inteligente. În ultimii ani, ajutorul său în poliție sau armată a fost mai puțin solicitat față de acum o jumătate de secol, iar mulți crescători s-au orientat să scoată la iveală latura sensibilă și de familist a acestui câine. Astfel încât acum Dobermanii trăiesc fericiți alături de orice fel de familie, chiar și cu copii. Dar rasa aceasta nu e potrivită oricui. Nu pentru că nu ar fi perfectă pentru companie, ci pentru că nu toți stăpânii sunt pregătiți să mânuiască un astfel de câine. Un Doberman nu va face casă bună cu cei care: au un stil de viața sedentar și nu agreează mișcarea în aer liber; au convingerea că locul câinelui este afară, uitat în lanț sau în țarc; sunt nesiguri pe ei și vor transmite această stare și câinelui; nu au mai avut un câine, nu au cunoștințe minime de dresaj, nu au timp de socializare a câinelui, nu au capacitatea și tăria să se impună ca lider; trăiesc într-un mediu stresant și zgomotos. Doberman este una dintre cele mai recognoscibile rase de câini oriunde în lume, în principal datorită rolului activ în societate, dar și industriei media. Este un câine cu o frumusețe aparte: suplu, atletic, cu păr scurt și lucios, alura elegantă completată de forță și atitudine încrezătoare. Istoric În istoria îndelungată a chinologiei, rasa Doberman este o apariție relativ nouă. A fost odată în Germania, orășelul Apolda, regiunea Thuringia, pe la 1860, un funcționar public, colector de taxe, pe numele său Louis Dobermann. Slujba sa era una periculoasă, trebuia să călătorească prin locuri rău famate și să se izbească de resentimentele populației la adresa statului. Fiind și hingherul și deținătorul adăpostului de câini al orașului, s-a gândit că un câine de paza, impunător, abil și loial i-ar fi de mare folos în activitatea sa. Dorea un câine de talie medie, puternic, dar fără să fie greoi, ușor de luat după el și în interiorul clădirilor. La aceea vreme, nicio alta rasă existentă nu reușea să îmbine toate aceste calități. Documentele lăsate de L. Dobermann nu elucidează pe deplin misterul raselor de câini încrucișate pentru a obține strămoșul Dobermanului de azi. Greyhoundul și Manchester terrier sunt singurele rase confirmate, în rest se speculează că unele dintre următoarele rase au contribuit în mai mică sau mare măsura la crearea Dobermanului: Ciobănesc de Thuringia și alte tipuri de ciobănești locali cu păr scurt, Rottweiler, Pinscher german, Beauceron, Weimaraner, Dog german, Pointer cu păr scurt etc. Louis Dobermann nu a apucat să își vadă creația definitivată, dar visul său a fost desăvârșit de către alți doi împătimiți ai viziunii lui, Goeller și Gruening, care au apropiat rasa de ceea ce puteam vedea astăzi. În 1897, rasa este prezentată pentru prima dată publicului într-un show canin din Erfurt, capitala Thuringiei, sub denumirea de Doberman Pinscher, în memoria creatorului ei. S-a bucurat de mare succes, iar 3 ani mai târziu este recunoscută oficial ca rasă nemțească. În 1908 primește recunoașterea oficiala și în America. În cele două Războaie Mondiale, Dobermanii au fost câinii preferați ai armatei, primind o mulțime de sarcini de război. În Germania populațiile s-au redus considerabil, iar după Al Doilea Război Mondial erau aproape dispărute. Dar rasa Doberman nu a fost uitată și a reușit să renască din propria cenușă, ajungând să fie una dintre cele mai emblematice rase de câini din lume. Aspect fizic Dobermanul este un câine atletic, musculos și robust, dar fără să pară greoi. Are alură elegantă ce denotă noblețe și putere. Corpul se încadrează într-un dreptunghi, spatele relativ scurt și ușor descendent spre posterior, gât subțire, dar musculos, și membre lungi și subțiri. Pieptul este larg și adânc, iar trupul se îngustează înspre talie. Capul relativ mare, are craniul aplatizat și botul lung, de formă conică. Ochii ușor migdalați sunt de culoare închisă, expresivi. Dacă nu sunt cupate, urechile sunt de formă triunghiulară, purtate căzute pe lângă cap. Cuparea urechilor și a cozii este interzisă în România și în multe state europene. Coada Dobermanului este lungă și purtată sub formă de seceră, în condiții normale. Blana este scurtă și perfect lipită pe corp. Unele exemplare au și un al doilea strat de păr, moale, lânos, în regiunea gâtului. Există mai multe culori ale robei acceptate de standarde, însă cea mai frecventă și mai bine cunoscută este negrul cu pete de foc pe bot, deasupra ochilor, piept, membre și sub coadă. Dar există și alte culori ale fondului: roșcat, maroniu, gri-albăstrui și chiar alb, deși ultimele două varietăți nu sunt acceptate de multe asociații chinologice. Dimensiuni: Greutate: masculi 35-45 de kg; femele 27-40 de kg; Înălțime la greabăn: masculi 65-72 cm; femele 60-66 cm. În partea a doua a acestui subiect vom reveni cu informații legate de personalitatea, întreținerea și problemele de sănătate specifice acestei rase – Doberman – personalitate, îngrijire și sănătate. Foto: Wikipedia