De ce pisicile aduc acasă animale moarte? Atunci când au libertatea de a explora lumea exterioară, pisicile revin adesea acasă cu “daruri” neașteptate pentru stăpânii lor – fie o pasăre, fie un șoarece proaspăt vânat. Deși pentru mulți proprietari acest comportament poate părea ciudat sau chiar neplăcut, el are, de fapt, o explicație perfect logică. Pisicile și instinctul lor de vânătoare Contrar a ceea ce s-ar putea crede, nu lipsa de hrană le împinge pe pisici să vâneze. Rădăcinile acestui comportament sunt adânc înfipte în istoria lor evolutivă. „Pisicile sunt, prin definiție, prădători”, explică Dr. Stephanie Liff, medic veterinar și director medical la Pure Paws Veterinary Care din New York. Deși conviețuiesc alături de oameni de mai bine de 10.000 de ani, pisicile domestice nu și-au pierdut instinctele ancestrale. Ele au păstrat un impuls natural și adesea irezistibil de a vâna, indiferent cât de bine sunt hrănite sau îngrijite. Această trăsătură fundamentală le motivează să urmărească și să captureze prada ori de câte ori au ocazia. De ce pisicile aduc acasă „cadouri” stăpânilor? Explicația specialiștilor Specialiștii au formulat mai multe ipoteze pentru a încerca să explice de ce pisicile simt nevoia să aducă prada acasă, spune Emmanuelle Baudry, ecolog urban la Universitatea Paris-Saclay. Dintre aceste teorii, cea mai acceptată susține că originea comportamentului este una maternă. În sălbăticie, femelele de pisică vânează și aduc hrană puilor lor nu doar pentru a-i hrăni, ci și pentru a le oferi oportunitatea de a învăța prin joacă. Puii astfel exersează tehnici de vânătoare esențiale pentru supraviețuire și învață să identifice corect potențiala pradă. Deși conviețuiesc alături de oameni de mai bine de 10.000 de ani, pisicile domestice nu și-au pierdut instinctele ancestrale. foto: shutterstock Tradus în mediul domestic, acest comportament capătă o semnificație interesantă: pisicile ar putea să își considere stăpânii drept „pisoi” lipsiți de îndemânare, care au nevoie de ajutor pentru a învăța să vâneze sau să se hrănească, a explicat Baudry. Astfel, ceea ce pentru oameni poate părea un gest ciudat sau dezgustător este, din perspectiva pisicii, un semn de grijă și protecție. De reținut că pisica nu te insultă, ba din contră: „Este oarecum un compliment”, a declarat Liff pentru Live Science. „Se simt în siguranță acasă. Te consideră parte din familia lor.” Pot mânca în liniște, fără să fie deranjate O altă ipoteză, menționată de Emmanuelle Baudry, susține că pisicile preferă să-și aducă prada acasă pentru că percep locuința drept un refugiu sigur. În sălbăticie, un prădător este expus la diverse pericole atunci când își consumă captura în aer liber – de la competitori care ar putea încerca să-i fure hrana, până la prădători mai mari care l-ar putea ataca. Așadar, instinctul le îndeamnă să transporte prada într-un loc protejat, unde pot mânca în liniște, fără teama de a fi deranjate sau atacate. În mediul domestic, casa stăpânilor devine acest adăpost ideal – un spațiu familiar și sigur, unde pisica își poate savura recompensa sau o poate păstra pentru mai târziu. Citește și: Primele berze au revenit pe meleaguri românești. În Covasna, cel mai vechi cuib de berze a fost refăcut complet Unele feline vânează des, iar unele mai rar Chiar dacă unele pisici par să aibă o pasiune constantă pentru vânătoare, altele se angajează în acest comportament doar ocazional. Această variație a fost observată de mult timp de cercetători, care au încercat să înțeleagă ce anume determină diferențele de comportament între pisicile domestice. Emmanuelle Baudry, ecolog urban la Universitatea Paris-Saclay, a identificat trei factori principali care par să influențeze frecvența cu care o pisică vânează: personalitatea animalului, mediul de trai și modul în care este îngrijită de către stăpâni. Într-un studiu publicat în 2023 în revista Ecology and Evolution, Baudry și echipa sa au investigat în profunzime rolul personalității în comportamentul de vânătoare. Rezultatele au arătat că pisicile descrise de stăpânii lor ca fiind dominante, energice și uneori agresive aduceau acasă mai multe animale moarte. În schimb, pisicile cu un temperament timid și afectuos față de oameni prezentau un comportament de vânătoare mult mai redus și, implicit, ofereau mai puține „cadouri” stăpânilor. Pe lângă trăsăturile de personalitate, atât acest studiu, cât și alte cercetări, au subliniat importanța mediului în modelarea comportamentului de vânătoare. De exemplu, pisicile care trăiesc în zone rurale, unde au la dispoziție întinderi mari de teren și un acces mai ușor la pradă, sunt mult mai active ca vânători. În schimb, pisicile din mediul urban, limitate de spațiu și cu mai puține ocazii de a întâlni prada, sunt mai puțin predispuse să aducă acasă trofee neplăcute. Astfel, proprietarii din orașe se confruntă mai rar cu surprize în pragul ușii decât cei din sate sau din mediul rural. Citește și: Povestea tristă a motanului paralizat Rocky. Cum a fost salvat de la moarte Poți opri acest comportament? Pentru a reduce frecvența acestor „cadouri” nedorite pe care pisicile le aduc acasă, stăpânii pot lua câteva măsuri simple, dar eficiente. Dr. Stephanie Liff recomandă limitarea accesului pisicii la potențiale prăzi. De exemplu, ținerea pisicii exclusiv în interior sau îndepărtarea hrănitoarelor de păsări din curtea casei poate diminua considerabil ocaziile de vânătoare. Totuși, Liff atrage atenția asupra unui aspect esențial: chiar dacă limităm ocaziile reale de vânătoare, instinctul pisicii nu dispare. De aceea, este important să îi oferim alternative adecvate pentru a-și satisface impulsurile naturale. Jucării interactive, cum ar fi șoareci de pluș, mingi sau baghete cu pene, sunt excelente pentru a-i stimula instinctul de prădător într-un mod sigur și controlat. Pe lângă beneficiile pentru stăpâni, reducerea comportamentului de vânătoare la pisici are un impact pozitiv și asupra mediului. Studiile arată că pisicile domestice sunt responsabile pentru uciderea a miliarde de păsări și mici mamifere anual, fiind considerate o amenințare serioasă pentru biodiversitate și chiar o cauză directă a dispariției unor specii. Prin urmare, menținerea pisicilor în interior ajută la protejarea ecosistemelor locale. Mai mult decât atât, această măsură contribuie și la sănătatea pisicii. Consumul sau manipularea prăzii sălbatice expune pisicile la o serie de riscuri medicale, inclusiv paraziți, rabie sau virusuri periculoase, cum ar fi gripa aviară. De aceea, vaccinarea regulată este crucială pentru protecția lor, subliniază Liff. Prin urmare, atunci când pisica ta îți aduce o pradă în prag, amintește-ți că acest gest este o manifestare a instinctelor sale străvechi, dar și o posibilă dovadă de afecțiune. Cu toate acestea, există metode eficiente și responsabile pentru a preveni aceste „daruri” surprinzătoare, protejând totodată atât natura, cât și sănătatea pisicii tale.