Ai încercat vreodată să-ți chemi pisica pe nume, cu voce blândă, poate chiar cu o recompensă în mână… și ea doar te-a privit cu superioritate și a plecat în direcția opusă? Nu ești singurul. De ce ignoră pisica comenzile? Dacă ai avut un câine înainte, probabil te-ai întrebat ce ai greșit. Dar adevărul este simplu: pisicile nu sunt câini. Și nu, nu te ignoră pentru că nu te iubesc. Doar că ele iubesc… diferit. Pisicile nu sunt programate să asculte comenzi Câinii au fost domesticiți de oameni acum aproximativ 15.000 de ani pentru a ajuta la vânătoare, paza turmelor și protecția gospodăriei. Era vital ca ei să răspundă comenzilor. În schimb, pisicile au ales să trăiască pe lângă oameni acum aproximativ 9.000 de ani, atrase de rozătoarele din jurul depozitelor de cereale. Nu au fost dresate, ci au coabitat cu omul. Sunt, practic, niște freelanceri ai lumii animale. Un studiu realizat de cercetători japonezi în 2019 a arătat că pisicile își recunosc numele și vocea stăpânului, dar aleg dacă și când să răspundă. Cu alte cuvinte, da, te aude. Și da, știe că o chemi. Dar dacă fix în acel moment simte că soarele cade perfect pe coada ei sau că e un fir invizibil de praf care trebuie urmărit, prioritățile sunt clare. Citeste si articolul Cele mai frecvente boli de ochi ale pisicilor – cauze și simptome De ce ignoră pisica comenzile? Independentă, dar nu indiferentă Pisica nu e un animal supus, dar asta nu înseamnă că nu are afecțiune pentru tine. Din contră, te iubește… în stilul ei. Potrivit Universității din Oregon, pisicile pot dezvolta atașamente sigure față de stăpâni, similar cu bebelușii umani sau cățeii. Într-un test simplu, în care pisicile erau lăsate singure într-o cameră necunoscută și apoi reîntâlneau stăpânul, majoritatea s-au simțit mai relaxate după revenirea acestuia — semn clar de atașament. Deci da, chiar dacă nu sare în sus de bucurie când ajungi acasă, ca un câine, pisica te iubește liniștit. Poate prin faptul că se așază lângă tine pe canapea, că toarce discret sau că îți aduce în dar un elastic de păr pierdut prin casă. Cum interpretezi „ignoratul” pisicesc Pisicile comunică diferit. Ignoratul nu e întotdeauna respingere. Uneori: Nu vine când o chemi pentru că… vine când vrea ea. E o formă de autonomie, nu de lipsă de iubire. Nu răspunde la „stai”, „jos” sau „nu”, pentru că… nu înțelege aceste concepte ca un câine. Pisicile reacționează mai bine la asociere pozitivă, nu la dresaj coercitiv. Dacă o chemi și vine doar după ce deschizi o conservă, e pentru că a învățat că acel sunet are valoare. Nu e manipulatoare, ci eficientă. Un studiu publicat în “Animal Cognition” în 2021 arată că pisicile pot urmări când arăți cu degetul spre ceva, pot învăța prin observație și chiar îți pot imita comportamentul. Dar… doar când sunt interesate. Cum să-ți înțelegi mai bine pisica Respectă-i spațiul. Dacă vrei afecțiune, oferă-i timp și libertate. Forțarea interacțiunii duce adesea la retragere. Folosește recompense. Un ton blând, o mângâiere preferată sau o gustare pot fi mai eficiente decât un „Nu!” spus ferm. Observă-i limbajul corpului. O coadă în sus, un mieunat scurt, sau faptul că se freacă de picioarele tale sunt semne de afecțiune. Construiește o relație, nu un raport de comandă. Cu pisicile, „relația” contează mai mult decât „ascultarea”. De ce ignoră pisica comenzile? Și totuși, pot fi și dresate? Surpriză: da! Cu multă răbdare și motivație pozitivă, pisicile pot învăța comenzi simple – cum ar fi „șezi”, „sus”, sau chiar să meargă în lesă. Cheia e sesiunea scurtă, constantă, cu recompense clare. Specialiștii în comportamentul felin recomandă antrenamentele tip clicker (recompensarea comportamentelor dorite) și asocierea comenzilor cu momente de joacă. Nu pentru a „supune” pisica, ci pentru a-i oferi stimulare mentală și pentru a întări legătura cu stăpânul. Pisica nu e neascultătoare. E… o pisică. Te iubește, dar nu simte nevoia să te urmeze la fiecare pas. Nu vine când o chemi pentru că are încredere că ești acolo, nu pentru că te ignoră. E o lecție blândă de iubire necondiționată, fără atașamente toxice. Și, sincer, cine are nevoie de o pisică obedientă, când poți avea o mini-regină care te acceptă în lumea ei? Citeste si articolul Este pisica mea fericită? – Iată cum îți arată asta zilnic