Hibernarea este o practica raspandita in randul unor animale salbatice, prin care acestea petrec o parte a sezonului rece intr-o stare mai mult sau mai putin de adormire, care, aparent, le protejeaza de frig, atunci cand temperatura corpului nu poate fi mentinuta pe cale normala iar hrana este putina. Animalele salbatice care hiberneaza sunt capabile sa acumuleze suficienta hrana in organismul lor, pentru a le ajunge pana cand mai mult hrana va fi disponibila din nou. Animalele nu cresc in timp ce hiberneaza si toate activitatile corpului sunt reduse la minimum: bataile inimii sunt in numar de una sau doua pe minut. Animalele cu sange rece (insecte, reptile, amfibieni si pesti) trebuie sa hiberneze daca traiesc in medii in care temperatura – si, deci, temperatura corpului – scade pana la punctul de inghet. Unele insecte isi petrec stadiul de larva intr-o stare de hibernare in aceste cazuri, hibernarea este asociata cu ciclul reproductiv. Totusi, majoritatea animalelor salbatice, sar si domestice, cu sange cald, pasari si mamifere, pot supravietui temperaturilor situate sub limita inghetului, datorita capacitatii de control metabolic care regleaza temperatura corpului. Multe dintre animalele care hiberneaza cauta izolarea de frigul excesiv; ursii si liliecii se retrag in pesteri, iar broastele si pestii se ingroapa in sol. Nu toate animalele salbatice hiberneaza cu adevarat. Unele intra intr-un somn adanc iarna sau intra in diapauza (mai ales insectele). Studind modul in care un animal atat de mare precum ursul poate sa hiberneze, cerecetatorii japonezi au decoperit ca exista un hormon responsabil pentru aceasta stare de adormire in care unele animale intra o data cu venirea sezonului rece. Oamenii de stiinta au studiat hibernarea la veverite si au constatat ca inaintea hibernarii apare o scadere a concentratiei de sange a unei anumite proteine, numita HP (“proteina specifica hibernarii”), lucru care se mentine apoi pe toata durata hibernarii. Atunci cand nivelul de HP din sange incepe sa creasca, hibernarea ia sfarsit. Cercetatorii au observat ca nivelul HP-ului in sange este invers proportional cu nivelul sau in creier. In timp ce nivelul de HP in sange scade, concentratia hormonuluiin fluidul cefalo-rahidian creste foarte repede. Importanta proteinei a fost confirmata si de faptul ca atunci cand animalele au primit un tratament cu anti-corpi care bloca activitatea HP-ului in creier, perioada de hibernare s-a redus dramatic.