Curcanul salbatic (Meleagris gallopavo) traieste doar in America de Nord, din Canada pana in Mexic; in schimb curcanul domestic este raspandit in intreaga lume, fiind una dintre cele mai apreciate carnuri. Aceasta pasare nu atrage doar prin savoarea carnii ci si prin aspectul fizic impozant al masculilor infoiati. Curcanul salbatic este o pasare impresionanta, care nu este suficient apreciata pentru calitatile sale naturale, ci doar pentru cele gastronomice.Origine, habitat si istoricCurcanul a fost adus in Europa in urma cu aproximativ 500 de ani de catre vasele flotei spaniole. Columb l-a numit prima oara „gaina de pamant”. Exista multe opinii in ceea ce priveste numele acestei pasari in limba engleza „turkey” (=Turcia). Se pare ca englezii, cand au vazut prima oara aceasta pasare, au considerat ca este inrudita cu bibilica. Bibilica, originara de pe continentul african a patruns in Europa prin Turcia, primind porecla de „gaina turceasca”. Prin aceasta analogie, englezii au ajuns sa denumeasca curcanul cu termenul de „turkey”, in realitate neexistand nicio legatura intre tara sud-est-europeana si pasarea americana.De-a lungul timpului, curcanul a devenit tot mai apreciat pentru carnea sa, motiv pentru care vanatoarea s-a intensificat. Pe la inceputul secolului XX, curcanul salbatic american era aproape de extinctie in majoritatea padurilor din America de Nord. Abia in 1940 a fost inceput un program national de reabilitare a acestei pasari. Rezultatul a fost unul mai mult decat satisfacator. Populatia de curcani salbatici s-a refacut considerabil, astazi numarand in jur de 6 milioane de exemplare. Intre timp, curcanul salbatic a fost introdus si in regiuni precum Hawaii, Alaska, Noua Zeelanda si Europa, unde anterior nu existau colonii de curcani salbatici.Curcanul de Yucatan (Meleagris ocellata) este cea de-a doua specie de curcan salbatic, raspandit exclusiv in Peninsula Yucatan. Doar curcanul salbatic american (Meleagris gallopavo) a stat la baza crearii curcanului domestic. In prezent in lume sunt peste 10 specii recunoscute de curcan domestic, si probabil alte cateva zeci neomologate.Benjamin Franklin a facut lobby pentru ca titlul de Pasarea Nationala a Americii sa fie atribuit curcanului, in locul vulturului plesuv, actualul detinator al titlului.Curcanul salbatic traieste in zonele impadurite din sudul Canadei pana in nordul Mexicului. Ziua petrece timp in cautarea hranei si pe campiile deschise, insa la lasarea intunericului se retrage in paduri unde este mai bine protejat.Descriere si comportamentMasculii sunt recunoscuti pentru motul rosu de la baza ciocului si postura infoiata a corpului. Curcanul isi etaleaza penajul superb pentru a cuceri femelele, a intimida adversarii, dar si pentru a avertiza potentialii pradatori (prin marirea volumului corporal). Coada apare sub forma de evantai, aripile sunt incordate si purtate pe sol, iar penele de pe restul corpului sunt zburlite, in timp ce capul si gatul sunt ascunse in aceasta mantie impozanta. Tot acest spectacol este insotit de zgomote specifice de percutie, vibrare date de penaj, precum si vocalizele atat de caracteristice curcanului. Cand masculul este infoiat, motul, capul si margelelele de la gat capata o nuanta aprinsa de rosu si/sau albastru.Un aspect aparte al masculilor il reprezinta barba: un smoc de par localizat la nivelul pieptului. Acesta nu este de fapt par, ci un tip de pene cu structura modificata. Unele femelele prezinta si ele acest smoc.Femelele sunt de talie mai mica, nu au penaj atragator si le lipsesc margelele si motul. Curcile sunt mame extrem de devotate. Isi apara infocate puii, uneori chiar si cu pretul vietii.Curcanii sunt poligami, un mascul poate curta mai multe femele, precum si femela poate avea mai multi parteneri in acelasi sezon. S-a observat la curcanii masculi strategia de asociere. Astfel 2 masculi, de regula inruditi, aleg sa isi imparta partenerele. In acest fel teritoriul este mai bine protejat de doi decat de unul singur, iar sansele de a transmite mai departe genele sunt mai ridicate, decat daca s-ar lupta pentru titlul suprem (exista riscul sa nu castige). Astfel, in cuibul unei femele pot exista urmasi de la ambii masculi.Femela depunde pana la 18 oua intr-o depresiune in sol, captusita cu iarba si crengute, la loc ferit de pradatori. In fiecare zi este depus un singur ou. Perioada de incubatie este de 28 de zile. Puii, firavi la inceput, devin foarte agili in urmatoarele 24 de ore, putand sa alerge si sa isi urmareasca mama. Vor sta cu ea timp de un an.Spre deosebire de curcanul domestic, care este mult prea greu, cel salbatic poate sa zboare. Poate atinge viteze de pana la 90 km/h, insa doar pe distante scurte. Zboara la joasa altitudine in spatiu deschis. In padure, zboara pe crengile inferioare ale copacilor, pentru a petrece noaptea si pentru a scapa de pradatori. Curcanul salbatic este omnivor. Are o alimentatie variata: de la nuci, ghinde, fructe de padure la viermi, insecte, reptile si amfibieni. Curcanii sunt mari amatori de verdeturi, urzici, ierburi. Se hranesc abundent dimineata devreme si la apusul soarelui.Curcanii salbatici cantaresc intre 5 si 12 kg si masoara in jur de 1 m inaltime. Femelele sunt mai mici, cantarind doar 4.5- 5 kg. Insa curcanul domestic poate ajunge si la 40 de kg.Surse foto: 1, 2, 3Nicolae HaseganZooLand.ro