Veste proastă pentru mofturoşii la mâncare: aceştia au cele mai mici şanse de a supravieţui unui eventual eveniment de extincţie în masă. Este concluzia unui nou studiu asupra felinelor preistorice. Pumele, care pot consuma aproape toate părţile unui animal, au supravieţuit unei extincţii în masă care a avut loc în urmă cu aproximativ 12 000 de ani, în vreme ce “verii” lor mofturoşi, Smilodon (tigrul cu dinţi sabie) şi Leul american (Panthera leo atrox), au dispărut din fauna planetei. Smilodon Leul american Se pare că diferenţa a fost facută de obiceiurile de nutriţie: pretenţiile scăzute ale pumelor le-au permis să se mulţumească cu puţină hrană, ceea ce a fost oricum mai bine decât nimic. Aşa se face că astăzi atât pumele, cât şi jaguarii, se numără printre speciile “învingătoare”. “Înainte de ultima extincţie din Pleistocen, şase specii de feline populau câmpiile şi pădurile Americii de Nord. Doar două au supravieţuit până astăzi: pumele şi jaguarii.”, declară Larisa R. G. DeSantis, profesor asistent în cadrul departamentului de Ştiinţe de Mediu, Universitatea Vanderbilt. Concluziile studiului se bazează pe analiza dentiţiei unor fosile de Smilodon şi Leu American, efectuată cu ajutorul unei noi tehnici numite “dental microwear texture analyst”. Practic, se foloseste un microscop foarte puternic pentru a produce imagini 3D ale suprafeţei dinţilor. Aceste imagini revelează anumite tipare, indicatori ai modului în care se hrăneau felinele. Spre exemplu, mestecarea cărnii roşii produce mici zgârieturi paralele la nivelul suprafeţei dintelui, în vreme ce roaderea oaselor adaugă nişte “şanţuri” mai largi şi mai adânci. Spre deosebire de rasele extincte, pumele preistorice îşi consumau prada aproape în totalitate. Chiar şi în zilele noastre, pumele nu fac mofturi la mâncare, la fel ca şi hienele, ceea ce le aduce puncte în plus în cazul unui dezastru. Foto: Wikipedia