Cuiburile păsărilor, făcute din GUNOAIE! De la ambalaje de burgeri la măști, spun povestea unei culturi a risipei

Cuiburile păsărilor, făcute din GUNOAIE! De la ambalaje de burgeri la măști, acestea spun povestea unei culturi a risipei. Cuiburile de pe canalele din Amsterdam oferă o arhivă a deșeurilor din plastic și arată cum acest material „este aici să rămână”.

Într-o zi din 1996, cineva a mâncat un burger McChicken de la McDonald’s în Amsterdam. Poate a fost o gustare rapidă după serviciu? O plimbare relaxată pe canale? O ieșire în familie? Aceste detalii s-au pierdut în timp, dar altele sunt greu de șters complet.

Cuiburile păsărilor, făcute din GUNOAIE!

Acea masă a lăsat o urmă permanentă asupra mediului local! O găinușă de baltă (o specie de pasăre acvatică) a găsit ambalajul McChicken aruncat și a decis să-l folosească pentru a-și căptuși cuibul – unde a rămas.

„Asta arată clar că nu doar oamenii scriu istorie, ci și păsările iau notițe, țin scorul și documentează societatea noastră bazată pe risipă,” a spus biologul specializat în cuiburi Auke-Florian Hiemstra, care cercetează influența epocii Antropocenului asupra cuiburilor păsărilor din canalele Amsterdamului.

Hiemstra este cercetător în arhitectura animală și se specializează în construcții realizate cu materiale artificiale. Investigând cuiburile din canale, a descoperit o varietate de ambalaje vechi, aruncate începând cu anii ’90 până în prezent.

Găinușa de baltă (Fulica atra) a început să migreze spre Amsterdam abia la sfârșitul anilor ’80. Descoperirile lui Hiemstra privind ambalaje din 1994 pot ilustra întreaga durată de viață și istoria acestei specii în zonă.

Ambalaje vechi, din anii 90, încă prezente în natură

El identifică anul din care provine ambalajul folosind datele de expirare sau cercetând perioada în care au fost folosite anumite logo-uri.

Unele cuiburi conțin ambalaje de la alimente recente, ceea ce oferă cercetătorilor o dată mai precisă a construirii cuibului.

„Un cuib avea un ambalaj de lapte proaspăt, așa că știam că data de expirare nu putea fi prea departe de ziua în care a fost consumat,” a spus el.

Printre relicvele găsite în cuiburi se numără ambalaje de batoane Mars care promovau Cupa Mondială din 1994, în timp ce un cuib mai recent era căptușit cu măști de protecție – o amintire a pandemiei de Covid-19.

Deși un cuib de pasăre este în mod normal construit din crenguțe și mușchi, abundența de plastic a fost de ajutor pentru păsările din oraș. Aici, materialele naturale sunt greu de găsit.

Păsările folosesc gunoaie în lipsa crengilor

Hiemstra spune că ar exista o revenire a cuiburilor naturale dacă oamenii s-ar concentra pe reîmpădurirea urbană și pe aducerea vegetației acvatice înapoi în orașe. Dar, între timp păsările se adaptează cu succes la ceea ce au la dispoziție.

„Am avut un cuib foarte poluat de lebădă în Amsterdam, iar toată lumea vorbea despre el, zicând ‘ce păcat’ și ‘ce cuib îngrozitor’,” a spus el. „Totuși, lebăda era foarte mulțumită de cuib și a avut 5 pui, toți au ajuns adulți. Pentru lebădă a fost un cuib foarte reușit. Într-un fel, același lucru este valabil și pentru găinușele de baltă.”

„Pentru ele, gunoiul nostru nu este un deșeu, ci ceva foarte valoros. Sper cu adevărat că putem învăța ceva de la aceste animale, să ne reevaluăm modul în care gândim despre materiale. Aceste plastice sunt materiale minunate, dar le folosim o singură dată și apoi le aruncăm.

M-a enervat mereu termenul ‘societate a risipei’. ‘A arunca’ nu înseamnă că lucrurile dispar undeva anume – ‘departe’ este tot aici,” a spus Hiemstra.

„Aproximativ 80% din tot plasticul produs vreodată este încă pe planetă, undeva.”

Citește și: Pot păsările să învețe „limbajul” unei alte specii?

Plasticul este o reală problemă

Plasticul poate dura între 20 și 500 de ani să se descompună, conform theguardian.com. Potrivit Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, doar 9% din plastic este cu adevărat reciclat.

Hiemstra spune că suntem mai conștienți de pericolele plasticului de unică folosință, dar cercetarea sa oferă dovezi zdrobitoare ale daunelor deja produse.

„Știm cu toții că plasticul nu se degradează – în anii ’50 era lăudat tocmai pentru că nu se descompune. Acum, ne este puțin frică de asta. Percepția noastră despre plastic s-a schimbat complet.

„Știm că nu se descompune, dar când găsești materiale aruncate acum 30 de ani care arată la fel de proaspăt ca și cum ar fi fost aruncate ieri – asta mi-a dat fiori. Acest material este cu adevărat aici să rămână.”

Citește și: Cea mai puternică pasăre din lume