Desi coronavirusul canin este semnificativ mai putin sever decat jigodia sau parvovirusul este totusi un patogen important al cainilor si este capabil sa produca o boala debilitanta. Se crede ca influenta coronavirusului vine de obicei impreuna cu influenta parvovirusului cauzand o boala mult mai letala decat ar face-o fiecare virus in parte. Chiar daca exista dovezi cum coronavirusul ar fi infectat cainii de mult timp, acesta a fost descris initial in 1971 de catre un cercetator german. In timpul celor 4 decenii de cand existenta acestui virus a fost documentata, cainii de obicei si-au revenit din aceasta infectie. De ce si cum mi s-a infectat cainele? Nu se cunoaste cu exactitate cat timp poate supravietui coronavirusul in afara corpului cainelui, dar datele obtinute din studii despre expunerea cainilor sanatosi arata ca acest virus este destul de raspandit. In ciuda acestui fapt nu orice caine se infecteaza si aparent exista mai multi factori care influenteaza infectarea. Acesti factori sunt reprezentati de starea generala de sanatate a cainelui, experienta sistemului imunitar, vaccinari, virulenta virusului si factori de mediu (stres, seceta, frig). Toti acesti factori interactioneaza si determina daca un exemplar se va infecta si va dezvolta boala. Printre cei mai importanti factori sunt calitatea sistemului imunitar si cantitatea de virus la care a fost expus cainele. Calea pe care se transmite coronavirusul este cea fecal-orala, ceea ce insemna ca animalele infectate distribuie virusul prin fecale, iar cainii sanatosi se infecteaza atunci cand ling, mananca sau beau substantele infectate. Coronavirusul are capsida rezistenta la acid si reusesc astfel sa treaca fara probleme prin stomacul cainelui ajungand cu usurinta in organul tinta, intestinul subtire. Perioada de incubatie este scurta, primele simptome (diareea si voma) apar la 1-3 zile de la expunerea initiala. Simptomele sunt cauzate de virusul care infecteaza primele doua treimi ale vilozitatilor intestinale. Infectia ramane restransa la nivelul intestinului, iar celulele intestinale nu isi pierd abilitatea de a se inmulti. Cu toate acestea pagubele produse de catre coronavirus vilozitatilor intestinale sunt semnificative, acestea turtindu-se si isi pierd treptat abilitatea de a absorbi nutrienti. In general vindecarea inflamatiei intestinale se termina in aproximativ o saptamana astfel incat infectia cu acest virus este o boala cat de cat usoara. Este important de subliniat ca pot aparea complicatii majore atunci cand exista o coinfectie cu parvovirus canin. In ciuda faptului ca infectiile cu ambele virusuri sunt relativ usoare coinfectia este cu mult mai periculoasa. Diagnostic La fel ca multe alte infectii virale, simptomele infectiei cu coronavirusul canin sunt destul de nespecifice. Episoadele de diaree, voma, depresie usoara si lipsa apetitului sunt indicii ale infectiei cu acest virus. In unele cazuri cainele poate avea febra. Diagnosticarea este in general un proces de eliminare, neexistand un test specific pentru determinarea prezentei coronavirusului canin. Probabil cea mai de ajutor unealta in stabilirea diagnosticului este microscopul electronic. Mostra este examinata cu ajutorul microscopului electronic pentru a descoperi semnele caracteristice particulelor virale. Desigur exista o marja de eroare folosind acest procedeu deoarece particulele de coronavirus nu sunt foarte stabile si se pot dezintegra pana la momentul in care se va analiza mostra in laborator. Veterinarul va trebui sa tina cont de rezultatele analizelor, simptome si istoricul vaccinarilor atunci cand va stabili diagnosticul. Optiuni de tratament Nu exista tratament pentru aceasta infectie. Dat fiind faptul ca infectia cu acest virus de obicei nu este fatala, tratamentul administrat va fi doar simptomatic. Cainele infectat va fi asezat intr-un loc cald si confortabil unde va fi monitorizat ca deshidratarea sa nu devina severa. In cazul in care episoadele de voma si/sau diaree devin severe se pot administra fluide intravenos, dar aceste sunt cazuri exceptionale. Vaccinare Nu toate clinicile veterinare recomanda vaccinarea impotriva coronavirusului canin, dar multe dintre acestea il recomanda ca parte vaccinul polivalent. Acest vaccin se administreaza cainelui la fiecare 3-4 saptamani incepand cu varsta de 6 sapatamani pana la varsta de 16 saptamani. Alte metode de preventie Factorii cheie ai preventiei este vaccinarea si evitarea expunerii. Animalele nevaccinate nu trebuie aduse in locuri publice unde este probabil sa mai fie alti caini. Locurile aglomerate si cu igiena precara trebuie evitate. Coronavirusul canin este destul de fragil si poate fi indepartat folosindu-se doar o solutie pe baza de clor. Sursa foto Nicolae Hasegan ZooLand.ro