Constructorii din natura

Pasarea-croitor este o pasare neobisnuita, originara din India. Cand vine timpul sa scoata pui, pasarea-croitor coase la un loc doua frunze folosindu-se de "ac" si ata. Are un cioc subtire, pe care il foloseste drept ac cand coase, iar ata si-o pregateste singura, torcand fire din puf vegetal.

Facand o gaurica cu ciocul in marginea frunzei, micul croitor strecoara prin ea ata de rasucita dinainte, dupa care inteapa si cealalta frunza trecand si prin aceasta firul de ata. Uneori face cam zece asemenea impunsaturi, cosand bine laolalata cele doua frunze, asemenea unui leagan micut. In interiorul leaganului verde, pasarea isi pregateste un culcus moale, asternut cu puf si firicele de lana.

Pasarile-croitor isi duc viata in preajma asezarilor omenesti, in gradini si pe plantatii. Se intampla deseori sa se instaleze si pe terasele locuintelor, unde pornesc sa isi "coasa" cuiburile chiar din frunzele plantelor de apartament.

Pasarea-olar

Pasarile olar sunt destul de comune in campiile si preeriile Americii de Sud. Cantecul lor este simplu, sonor si se aude de la mare departare. De cele mai multe ori, masculul si femela canta impreuna, formand un duet. Cantecul lor rasuna tot anul, ca un ras cristalin cu vibratii de clopotei. De asemena, pe parcursul intregului an, cu exceptia unui rastimp de cateva saptamani, cand isi schimba penele, cei doi isi construiesc cuiburi.

Cuiburile sunt facute din pamant umed si argila, la care pasarile adauga cateva tulpinite si balegar de vaca. Nu ingramadesc insa totul de-a valma, ci pregatesc mai intai niste "caramizi" minuscule, care cantaresc intre 3 si 5 grame. Abia dupa aceea, incep sa construiasca, in tot felul de locuri (pe stalpii gardurilor, pe crengile copacilor, pe acoperisuri, mai rar direct pe pamant), fundatiile viitoarei case, apoi inalta pereti rotunzi, iar deasupra lor instaleaza acoperisul.

Pentru constructia unei asemenea case, care cantareste intre 4 si 7 kilograme, este nevoie de 1500 pana la 2500 de astfel de "caramizi".

Constructia casei dureaza in total doar 10-16 zile. Fiecare pereche construieste dintr-o data pana la patru cuiburi.

Pasarile-gradinar

Cand primii colonisti europeni au ajuns in Australia, au gasit printre tufisurie oase nise constructii ciudate, impodobite cu flori. Erau un fel de ingradituri, asternute cu nuieluse. Cam la o jumatate de metru distanta, infipte in pamant, se insirau nuiele ceva mi alungi, ca o palisada deasa. Varfurile nuielelor erau curbate si unite in partea de sus, formand deasupra ingraditurii un fel de acoperis in doua pante.

In fata uneia dintre intrarile in "coliba", pe pamant, zaceau risipite sute de nimicuri colorate in tot felul: cochilii, cicade moarte, flori, fructe de padure, ciuperci, pietricele, oase, pene de pasare, bucati de piele de sarpe. De curand, intr-o asemena colectie s-au gasit o periuta de dinti, cutite si furculite, jucarii, panglici, cescute dintr-un serviciu de cafea si chiar o cafetiera, catarame si alte obiecte lucitoare.

Abia, mai tarziu s-a constatat ca aceste colibe erau opera unei pasari. Numele constructorului inaripat este pasrea-gradinar. Dar "colibele" lor nu sunt cuiburi. Pasarile le folosesc ca loc de joaca. In momentul cand socoteste ca a impodobit-o indeajuns, masculul, care s-a straduit sa i infrumuseteze, pleaca sa o aduca pe femela.

Aceasta intra in "coliba" sau ramane afara, cu un aer destul de indiferent, in timp ce masculul apuca cu ciocul cand un obiect colorat, cand altul. Se invarteste pe loc tinand in plisc obiectul pe care l-a ales. Il azvarle, ia de jos alta jucarie, rasucindu-se si inclinandu-se din ce in ce mai energic. Uneori inmarmureste cu gatul intins catre iubita lui, avand in cioc cate un obiect, de obicei colorat asemeni penelor sau ochilor ei. Dupa aceea, demostratia pasionatului colectionar este reluata.

Zi de zi, cateva luni in sir, din iunie pana in noiembrie sau decembrie, masculul cu penaj negruse joaca cu infocare cu jucariile liu colorate, uitand de multe ori si de hrana, si de apa, si de tema de dusmani.

Cand primii europeni ai colonizat Australia, au intalnit in calea lor, ici si colo, gramezi mari de frunzis presarate pe deasupra cu pamant. La inceput, nu si-au dat seama ca est evorba despre cuiburile unor pasari. Mai tarziu, pasarile acestea au capatat numele de gaini de gunoi sau curci de gunoi.

Leipoa traieste in sudul Australiei. In luna aprilie, la inceputul toamnei australiene, masculii leipoa isi disputa locurile potrivite pentru amenajarea cuibului-colcitoare. Dupa ce si-a dobandit terenul, masculul scormoneste o groapa de un metru adancime si de aproape doi metri lungime. Ingramadeste apoi in groapa toate frunzele si ramurelele pe care le gaseste. Constructia cuibului dureaza cam patru luni. Cuibul acesta este un adevarat incubator: frunzisul ingaramdit in groapa putrezeste, iar in timpul putrezirii se degaja caldura. Caldura aceasta va incalzi ouale. Cand cuibul est erpegatit, cocosul ii permite gainii sa se apropie de opera lui. Dupa aceea, acopera cu nisip ouale depuse.

Timp de zece luni, neintrerupt, cocosul face de straja langa incubator. In tot acest timp, nenumarate ii sunt grijile si indeletnicirile. A venit primavara, soarele a inceput sa dea mai multa caldura. Cocosul se cazneste ore intregi sa faca in gramada niste aerisiri, prin care sa indeparteze caldura de prisos din incubator. Ca sa verifice temperatura din interior, isi foloseste ciocul. Cand se lasa seara, "cosurile de ventilatie" facute in timpul zilei trebuie astupate, caci noptile sunt inca friguroase. Mai trebuie sa se si hraneasca. Cocosul da o fuga, ciugulest eici si colo cate ceva si se intoarce. Nicioadata nu se indeparteaza prea mult.

Si iata ca puii incep sa iasa unul cate unul din gramada. Tatal nu le da nici un ajutor sa se elibereze mai repede din frunzisul putrezit. Trebuie sa strabata singuri prin stratul de pamant, frunze si craci, de aproape un metru grosime. De indata ce au iesit, s-au si risipit prin tufarisul din jur. Se ascund si incep sa rasufled in greu: tare sunt osteniti! Spre seara, penele de pe aripi li s-au uscat si puii pot sa zboare, ca sa innopteze adapostindu-se in coroana vreunui copac. Asa treisc, singuratici, fara sa-si cunoasca nici tatal, nici mama, nici fratii, nici surorile, pe nimeni.