Pentru prima dată, oamenii de ştiinţă au identificat ouă care sunt în mod natural iridescente. Ele sunt depuse de o specie de pasăre din America Centrală şi de Sud, aparţinând unui grup de specii renumite pentru înfăţişarea spectaculoasă a ouălor lor, intens colorate şi lucioase ca porţelanul. Pasărea studiată este marele tinamu, sau „găina de munte” (Tinamus major). Este pentru prima dată când oamenii de ştiinţă identifică la un ou de pasăre această caracteristică – iridescenţa (culoarea schimbătoare, în funcţie de felul în care cade lumina), arată autorii unui studiu publicat în Journal of the Royal Society Interface, citaţi de Descoperă. Ouăle găinii de munte sunt atât de lucioase, încât dau impresia că îşi schimbă culoarea atunci când sunt privite din unghiuri diferite. Găinuşele tinamu (familia Tinamidae, din care face parte şi marele tinamu) depun ouă deosebit de frumoase, cu un colorit intens – albastre, verzi, brun – şi un luciu ca de porţelan. Luciul lor impresionant se datorează structurii deosebite a cuticulei, extrem de netedă, spune Branislav Igic, de la University of Akron, SUA, conducătorul studiului. (Cuticula este un strat subţire de material care acoperă, la exterior, coaja oului.) El şi colegii săi au folosit analize chimice şi o gamă întreagă de dispozitive optice de mărire de mare putere pentru a dezvălui structura specifică a cuticulei la ouăle studiate, descoperind şi iridescenţa naturală a ouălor albastre ale marelui tinamu, un efect optic care nu mai fusese observat anterior la ouăle păsărilor. Cuticula este compusă din carbonat de calciu, fosfat de calciu şi, potenţial, substanţe organice precum proteine şi pigmenţi. Cercetătorii au îndepărtat cu grijă cuticula de pe coaja ouălor, constatând că astfel dispăreau luciul şi iridescenţa cojii, dar se menţinea culoarea de fond. Această constatare sugerează că impresia coloristică deosebită pe care o dau ouăle marelui tinamu este determinată atât chimic (de către pigmenţi), cât şi fizic (prin structura cuticulei). E posibil ca suprafaţa foarte lucioasă a ouălor să aibă un rol în supravieţuire, de exemplu să reflecte radiaţia solară, protejând astfel puii de supraîncălzire. Dar de ce o specie care nu e prădătoare şi e înzestrată cu mijloace de apărare slabe depune ouă atât de „bătătoare la ochi”? Cercetătorii sugerează câteva ipoteze: e posibil ca femelele să vrea ca ouăle lor să fie reperate cu uşurinţă de alte păsări din aceeaşi specie. Uneori, femelele de tinamu depun ouă „în comun” – mai multe femele depun ouăle în acelaşi cuib -, deci trebuie să descopere cuiburi cu ouă unde să-şi adauge contribuţia. La această specie, masculii sunt cei care clocesc ouăle şi au grijă de pui; ouăle foarte colorate i-ar putea face pe masculi mai „conştiincioşi”, mai grijulii să păzească şi să ascundă aceste ouă foarte vizibile, mai ales că păsările cuibăresc pe sol. Sursa: Descoperă