Nu este nevoie de o armata de tancuri pentru a devasta un anumit teritoriu, e suficient sa introduci o specie noua, de animale sau plante, pentru a da peste cap acel ecosistem. Fiecare colt de pe Terra se afla intr-un echilibru fragil de care depinde mentinerea vietii tuturor speciilor care il alcatuiesc. Atunci cand o specie noua, apartinand unui alt ecosistem, este introdusa in cel de fata, urmarile pot fi catastrofale. E ca si cum un virus nou ar ataca corpul nostru, sistemul imunitar necunoscandu-l nu stie cum sa combata, iar inamicul produce imbolnavirea. Nu toate speciile nou-introduse reusesc sa se adapteze mediului-gazda si, in consecinta, nu vor supravietui. Insa cele mai versatile si putin pretentioase ajung sa prospere si sa concureze pentru sursele de hrana sau chiar sa atace speciile native. Bastinasii luati prin surprindere nu au destul timp sa se adapteze si ajung sa fie amenintati cu extinctia. In continuare vom prezenta cateva dintre speciile de animale care, invadand un ecosistem, si-au lasat adanc amprenta. 1. Broasca raioasa de mare (Bufo marinus): este probabil cea mai infama specie invaziva din lume. Este numita si broasca trestiei de zahar dintr-un motiv foarte evident: a fost introdusa pe plantatiile de trestie de zahar din SUA, Japonia, sud-estul Asiei si Australia pentru a le proteja de insecte. Broasca cu o capacitate de adaptare foarte mare, originara din America de Sud si Centrala, nu a fost foarte impresionata de campurile cu trestie care nu ii ofereau suficienta protectie si hrana si a inceput sa cucereasca salbaticia din jur. Dezastrele nu au intarziat sa apara. In Australia, in anii 1930, au fost introduse 120 de broaste raioase in regiunea Queensland pentru a scapa plantatiile de trastie de zahar de gandacii daunatori. Parea sa fie o idee buna si o metoda non-chimica de a rezolva problema. In 2010, se estima ca numarul total de broaste de trestie depaseste 1,5 miliarde de exemplare, raspandite pe mai mult de 700.000 de km2. Iar invazia nu pare sa se opreasca aici. Probabil ca nu ar deranja pe nimeni sa aiba cateva broaste raioase in plus in ograda, insa amfibianul urias si feroce nu este deloc inofensiv. Au fost inregistrati indivizi care au ajuns si pana la 30 de cm lungime. Apetitul lor este imens, consumand aproape orice insecta, reptila sau mamifer care ii incape in gura. Si mai grav niciun pradator natural nu poate ataca broasca. Tegumentul ei secreta o substanta toxica, letala pentru animalele ce o inghit. Animalele de prada australiene nu stiau cu ce se confrunta, asa cum fac pradatorii sud-americani care au invatat de generatii intregi sa ocoleasca aceasta hrana periculoasa. Drept urmare, o multime de specii de prada australiene sunt in pericol de extinctie din cauza broastei raioase. 2. Pestele-sarpe (Snakehead fish): apartine familiei Channidae si este originar din sud-estul Asiei. O adevarata forta a naturii, pestele este foarte insetat de sange si este bine-echipat pentru a-l dobandi. Gura lui mare este inarmata cu dinti ascutiti, ca de rechin, atat superior cat si inferior. Exemplarele adulte pot depasi un metru si ataca orice e viu intr-un lac sau ochi de apa. Se spune ca, odata introdus acest peste intr-un ecosistem acvatic, niciun alt peste nu va mai ramane acolo. A fost nevoie sa fie otravite lacuri pentru ca sa poata fi eliminat acest daunator. Pe langa dintii periculosi, pestele-sarpe mai are o arma secreta: poate sa respire aer atmosferic si se poate tari pe uscat (de acolo si numele de peste-sarpe). Atunci cand nu mai au ce consuma intr-un ochi de apa, pestii ies pe uscat in cautarea unui alt iaz pe care sa il asedieze. Poate sta in afara apei pana la 4 zile. 3. Croitorul asiatic (Anoplophora glabripennis): este un gandac ce provine din tari asiatice precum Japonia si care devasteaza copacii. Cea mai mare parte a vietii sale o petrece in stadiul de larva (cea care dauneaza de fapt) ascunsa sub scoarta copacilor si consumand din lemnul acestora. Acolo unde un arbore este puternic invadat de larve survine uscarea acestuia. Pentru a scapa de molima, oamenii taie si ard acesti copaci. Atat America de Nord cat si Europa se confrunta cu aceasta insecta devastatoare, care produce pagube insemnate. 4. Graurul european (Sturnus vulgaris): se aduna in stoluri mari care inegresc cerul, fac galagie mare, iar atunci cand se napustesc asupra unei culturi agricole distrug tot. Anual, graurii europeni introdusi si pe alte continente produc daune de mai bine de 800 milioane de dolari. 5.Crapul asiatic argintiu: considerat o delicatesa in Asia si pescuit intensiv, crapul argintiu prospera in alte parti ale lumii. Introdus initial in America pentru a consuma algele din lacuri si iazuri, crapul a cucerit toate raurile. Concureaza cu speciile locale pentru hrana, iar acestea nu au nicio sansa in fata unui astfel de peste rezistent si masiv (poate depasi 50 de kg). Ba mai mult, crapul argintiu este un pericol si pentru oameni. Speriati de ambarcatiuni pestii sar afara din apa, uneori in directia barcilor. Exista numeroase cazuri de fracturi, zgarieturi, ochi invinetiti de acesti pesti voinici. 6. Sobolanul: diverse specii de sobolan populeaza astazi aproape fiecare colt de pe Glob. Originari din Asia, au invadat Europa acum 2000 de ani, iar in ultimele secole au poposit pe fiecare bucata de uscat, din cel mai indepartat ocean, gratie navelor coloniale. Se spune ca sobolanul este responsabil de extinctia a peste 60% dintre speciile de pasari disparute astazi. Cel mai grav afectate au fost insulele tropicale unde sobolanii au eliminate orice forma de viata animala de la pasari la reptile si chiar mamifere. Daca mamiferele au disparut cu precadere din cauza bolilor transmise de sobolani, pasarile au fost vanate intens. Cuiburile cu oua erau avid cautate de aceste rozatoare feroce, insa adevaratele delicatese erau purtate de inaripate insele (ochii si creierul lor). In Alaska exista Insula Sobolanilor, o bucata de uscat, neimpadurita, unde sobolanii au reusit sa elimine orice alta specie de animale. In acest loc se executa numeroase strategii de eradicare a acestor rozatoare. 7. Tantarul tigrat asiatic (Aedes albopictus): este probabil cea mai invaziva si raspandita specie de insecte. Prezinta un mare pericol pentru oameni, intrucat este purtator al virusului West Nile si al febrei dengue. Spre deosebire de ale specii de tantar autohtone care se hranesc doar la apus si rasarit, tantarul tigrat ataca pe toata durata unei zilei, 24 de ore din 24. Ataca oameni si animale cu o asa rapiditate, incat e greu sa iti dai seama ce te-a intepat. 8. Pitonul birmanez: originar din sud-estul Asiei, acest sarpe masiv se simte ca acasa in Florida. Invazia a inceput in anii `90, cand cateva exemplare de companie au scapat in salbaticie. 15-20 de ani mai tarziu, specialistii au numarat nu mai putin de 30.000 de indivizi in parcurile naturale din acest stat american. Asta se intampla cu o specie nou introdusa intr-un ecosistem unde nu are concurenta pentru resursele de hrana. Acesti serpi ajung adesea pana la 6 metri lungime si consuma orice de la pasari si mamifere pana la crocodili. Da, aligatori de 3-4 metri au fost gasiti in pantecele pitonilor capturati. Odata cu incalzirea globala, exista riscul ca acesti serpi sa migreze si in alte state din sudul Americii. 9. Veverita gri (Sciurus carolinensis): chiar daca nu produce daune materiale mari pentru oameni si alte specii de animale, veverita gri reprezinta un mare pericol pentru verisoara sa veverita rosie europeana. Introdusa in Europa si Africa de Sud, veverita gri a prosperat si a adus cu sine un virus care i-a venit de hac veveritei rosii. Atunci cand hrana este putina, veverita gri consuma lastarii sau scoarta copacilor, ducand la avarierea acestora. 10. Iepurele european: prolificitatea acestor mamifere a facut ca astazi iepurele gri european sa fie una dintre cele mai invazive specii de animale, singurul loc unde nu il gasim fiind Antarctica. Ca si in cazul broastei raioase, iepurele a facut cele mai mari daune in Australia si Noua Zeelanda. In 1856 un fermier australian, de origine engleza, a introdus pe proprietatea lui 26 de iepuri salbatici care «sa ii aminteasca de locurile natale». Pana la sfarsitul secolului populatia de iepuri gri a explodat pana la punctul in care solul, vegetatia si animalele australiene erau in prag de colaps. Vizuinele iepurilor au dus la eroziunea solului, consumul excesiv de plante a insemnat disparitia acestora, iar in aceste conditii sarace, mamiferele autohtone au disparut una cate una. In anii 1930, Guvernul australian a introdus in populatia salbatica de iepuri virsului mixomatozei, care a redus efectivul de la 600 de milioane la 100 de milioane, insa nu a reusit sa elimine de tot molima urecheata. In prezent, se considera ca iepurii gri europenii au avut cel mai mare impact asupra disparitiei multor dintre speciile de animale australiene.