Lenesii provin din unul dintre cele mai primare ordine de mamifere, Xenartha, acest ordin aparand in urma cu circa 35 milioane de ani in urma, in America de Sud. Sunt strans inruditi cu animalele Tatu si Furnicar.astzai, doar doua genuri de lenesi mai exista (formate din cinci specii), in America de Sud, desi in trecut existau peste 35 de genuri raspandite in America de Sud, Antarctica, America Centrala si America de Nord, unele exemplare fiind intalnite chiar si in Alaska. Lenesii disparuti au marimea corpului variabila, de la un metru pana la marimea unui elefant (cei din genul cel mai mare, Megatherium). Cele doua genuri moderne de lenesi sunt Bradypus, lenesii cu trei degete, si Choloepus, lenesii cu doua degete. Numarul de degete este variabil doar pentru membrele posterioare, cele anterioare avand trei degete indiferent de specie. Ambele specii de lenesi traiesc in copaci si au un mod de miscare foarte interesant, ca si cand ar fi pe suspensii. Desi sunt foarte similare, cele doua specii nu sunt, totusi, inrudite. Bradypus este mai inrudit cu familia Megatheriidae, in timp ce Choloepus este inrudit cu familia Megalonychidae. Lenesii moderni traiesc in padurile din America de Sud. In ciuda ghearelor lungi, curbate si ascutite, sunt animale ierbivore si mananca mai ales frunze de copaci, deoarce dintii lor sunt foarte primitivi si slabi, datorita lipsei smaltului, si nu pot mesteca altceva. Ghearele sunt parte a adaptarii lor la viata in copaci si ii ajuta sa ramana suspendati in copaci atunci cand dorm. Lenesii sunt, in general, animale nocturne si se misca destul de putin atunci cand sunt treze. Atunci cand se misca, este intotdeauna o miscare lenta si deliberata. Modul lent de viata este reflectat si in metabolismul lot. Lenesii isi petrec timpul digerand mancarea si, in consecinta, defecarea are loc o data sau de doua ori pe saptamana. Rata lenta a metabolismului lenesilor le afecteaza capacitatea de a se lupta cu bolile. Majoritatea lenesilor supravietuiesc cu dificultate in captivitate, in afara habitatului lor natural, deoarece nu se pot lupta cu noii virusi si nu se pot adapta nici la climatele mai reci.