Da! Va vor spune producatorii de hrana pentru caini, si chiar unii nutritionisti veterinari. Pe de alta parte specialistii mai conservatori cu siguranta vor striga "NU” la aceasta intrebare. Ca in orice disputa si aici argumentele pro si contra se regasesc de fiecare parte, intr-un oarecare echilibru. Ideal ar fi ca din aceasta discutie sa aiba de castigat cainii, insa din pacate de prea putine ori se intampla astfel. Carbohidratii sau glucidele sunt compusi chimici ai carbonului, hidrogenului si oxigenului, de origine vegetala. Plantele intr-o mare proportie sunt alcatuite din glucide simple sau compuse (cel mai adesea). Glucoza si fructoza sunt glucide simple, alcatuite dintr-o singura molecula, foarte valoroase metabolic, in special pentru sistemul nervos, care doar cu glucoza poate functiona. Amidonul de exemplu este un glucid complex, format din mai multe molecule de glucoza si fructoza, care ofera o cantitate insemnata de energie, foarte usor digerabila. Daca analizam alimentatia lupului, ruda salbatica cea mai apropiata a cainelui, dupa care putem presupune ca si cainele de acum mii se hranea asemanator, vom vedea ca aceasta este formata intr-o proportie insemnata (65-75%) din proteine, 25-30% din grasime si doar un procent mic (10-15%) il reprezinta glucidele. Acestea provin fie din continutul gastric al prazii, fie din fructele salbatice sau iarba proaspata ingerata din cand in cand de animale. Deci in mod natural cainele nu ar consuma carbohidrati, cu atat mai mult cei proveniti din cereale. Pe aceasta idee merg cei care se opun glucidelor din hrana cainilor. Analizand energetic, dreptatea se muta in tabara cealalta. Proteinele cat si glucidele prin ardere degaja aceeasi cantitate de energie (4 calorii). Astfel cainele ancestral folosea procentul mare de proteine in 2 tipuri de procese: plastice si energetice. In mod obisnuit proteinele indeplinesc rol plastic. Insa daca organismul solicita mai multa energie decat pot furniza grasimile (principalul donor de energie), atunci proteinele din muschi sunt mobilizate si arse pentru a asigura necesarul energetic. Lucru nu tocmai favorabil masei musculare. Carbohidratii, regasiti in cantitate atat de mare in hrana cainelui modern, sunt o sursa facila de energie, fiind mai usor mobilizabili si arsi, cauzand minime neajunsuri in organism, spre deosebire de proteine. Asa ca specialistii care sunt pro- carbohidrati mizeaza pe aceasta idee: glucidele ofera aceeasi cantitate de energie ca si proteinele, insa cu costuri (ale organismului) mai reduse. Nu doar pretul pe acte trebuie sa-l plateasca organismul cainelui este mai mic, ci si cel pe care trebuie sa-l achite cumparatorul, si mai important costul de productie este mai redus in acest caz. Carbohidratii adaugati in hrana animalelor sunt un ingredient ieftin care ofera plenitudine hranei, consistenta, satietate. Cel mai adesea provin din cereale (in special amidon sau gluten). Aceste cereale de foarte putine ori sunt de calitate sau integrale, de cele mai multe ori este vorba despre resturi (tarate) care raman dupa procesarea in industria alimentara pentru oameni. De acolo si accesibilitatea lor si adaugarea in hrana cainilor. Hrana uscata practic nici nu ar putea exista fara glucide. Prin prelucrarea lor (gelatinizare) si apoi prin uscare se da forma, consistenta si aspectul crochetelor. Proteinele nu ar avea capacitatea sa adere atat de puternic una de cealalta astfel incat sa ii se poate da o forma atat de compacta hranei uscate. Carbohidratii proveniti din cereale brute sunt greu digerabili pentru caini. In schimb prin prelucrare, asa cum se intampla in hrana uscata devin usor-digerabili si o sursa valoroasa de energie. Este recomandat sa se evite formulele care contin cantitati mari de gluten, regasit in cereale precum graul, secara, orzul sau ovazul. Porumbul este un ceral valoros ca sursa de glucide, insa nu este de dorit a fi folosit pentru a spori procentul de proteina. De multe ori este mentionat ca un ingredient de evitat in hrana cainilor, insa este calitativ peste multe alte cereale. Cerealele integrale sunt cele de dorit in hrana, deoarece inca mai pastreaza o multime de minerale si nutrienti valorosi. Taratele sau fainurile de cereale au valoare doar cantitativa in hrana uscata, si foarte putina insemnatate metabolica. Este bine ca in lista de ingrediente a unui produs primul sa fie sursa de proteina animala si abia apoi cerealele, respectiv sursa de carbohidrati. Asta nu inseamna ca un produs care are listat prima oara carnea este mai calitativ decat un altul care are listat primul porumbul. De multe ori producatorii recurg la tertipuri pentru a pacali consumatorul. Astfel ei impart sursele de glucide pe categorii ("faina de porumb”, "amidon din porumb”, "faina de grau”) pentru a rezulta cantitati mai mici din fiecare, astfel putand fi adaugate dupa proteina, care aparent are procentul cel mai mare. Este dificil sa ne dam seama ce fel de hrana este mai buna pentru cainii nostrii, atata timp cat informatiile pro si contra ne bombardeaza din ambele parti. Am fi tentati sa ascultam sfaturile anumitor specialisti in nutritie, insa de multe ori si in spatele acestora se ascund interesele companiilor producatoare de hrana, care sponsorizeaza diferitele studii. Hraniti-va cainele cu hrana care observati ca il face sa se simta cel mai bine. Sursa foto Nicolae Hasegan ZooLand.ro