Dintre toate animalele, numai pasarile si (lucru foarte curios) anumite specii de broaste si brotacei produc sunete melodiioase, placute auzului nostru. Dar nu toate pasarile au un cantec placut din punctul nostru de vedere, al oamenilor. Apdurile virgine ale Americii de Sud, Africii si Arhipeleagului Malaysia rasuna mai cu seama detipetele ragusite ale papagalilor, tucanilor, pasarilor-paradis si ale altor pasari mari cu penajul stralucitor. Aici nu se aud cantece melodioade care sa poata fi comparate cu cele ale privighetorilor imbracate atat de modestm cu cantecul sturzului sau al silviei cu cap-negru. O vizita la un amator priceput de pasari cantatoare este intotdeauna foarte placuta. Ai impresia ca te afli intr-un colt de padure sau de camp. Cat de mult te poate odihni cantecul pasarilor in mijlocul iernii! Cand afara este un ger cumplit, din cele patru colturi ale apartamentului rasuna trilurile melodioase ale privighetorilor, ruladele mai modeste ale pitigoiului si ciocarliei, fluieratul patrunzator al ticleanului si ciripitul vesel al scatiului si sticletelui. Numeroase pasari cantatoare, atat in natura cat si in captivitate, stiu sa imite sunetele pe care le aud. Deosebit in aceasta privinta este graurul, care pe langa faptul ca reproduce cantecul altor pasari, imita de asemenea si oracaitul broastelor, scartaitul cumpenei fantanii, sunetele patrunzatoare ale unui fierastrau, nechezatul unui manz, fluieratul omului sau claxonul unei masini. De asemenea, graurul emite uneori sunete foarte stranii, pe care probabil ca le-a auzit in timpul cat si-a petrecut perioada de iarna in indeparatele tinuturi meridionale. Graurii si papagalii crescuti in colivie pot sa reproduca arii muzicale si chiar sa pronunte cuvinte izolate. O asemenea aptitudine de a imita sunetele dovedeste nivelul inalt de dezvoltare atins de emisferele cerebrale ale acestor pasari. Unii amatori sustin parerea conform careia cantecul pasarilor ar fi legat, intr-o anumita amsura de sunetele mediului ambiant, sunete care ar juca un rol de stimul. In cazul apsarilor de apartament, cantecul altor pasari ar tine loc de stimul. Astfel, pentru a provoca o privighetoare sa cante etalandu-si tot ce are mai bun, i se da ca tovaras in pitigoi, o ciocarlie de camp sau o ciocarlie de padure. Pasarile sunt, de asemenea, stimulate sa cante sunetele unui instrument muzical, de o transmisie radiofonica, freacand un cutit de o furculita, turnand apa in chiuveta, etc. este posibil ca in natura rolul de stimuls a fie jucat de diferite sunete si zgomote: cantecul altor pasari, oracaitul broastelor, fosnetul frunzelor, murmurul paraielor, scartaitul copacilor, etc. prin urmare, nu este deloc surpinzator faptul ca ornitologii amatori recunosc notele fluierului in ruladele pitigoiului, oracaitul broastelor si curgerea apei in cantecul privighetorii, fluieraturi in cantecul ticleanului si vocea ciocarliei de camp la canepar. Analizat sub acest aspect, cantecul ciocarliei poate fi definit ca un ecou armonios al ansamblului de zgomote care se aud pe vamp sau in stepa intr-o zi de vara calda. Evident, orice naturalist trebuie sa stie sa identifice pasarile dupa cantecul lor. Si aceasta pentru ca najoritatea pasrilor cantatoare sunt mai usor de auzit decat de vazut. Literele si silabele nu pot reprezenta decat vocile unui numar restrans de pasari, intr-un mod, dealtfel, foarte aproximativ. Cioara griva, cioara de semanatura si corbul pot fi recunoscute dupa croncait. Numai sunetul cucului este foarte clar. Pupaza repreta des “up-up-up”, iar pitulicea canta sprinten “tin-tian-tien”. Unul dintre pasajele cantecului ticleanului seamana cu fluieratul strident si modulat al unei locomotive. Cantul grangurului aminteste sunetele melodioase ale unui fluier. Primavara, pasarile canta foarte mult; se poate spune, fara exagerare, ca unele dintre ele canta din zori si pana in amurg. De ce canta pasarile? Masculii canta pentru a avertiza celelalte pasari din aceeasi specie ca teritoriul de cuibarit in care se afla este ocupat. Totodata, cantecul mascului este o chemare pentru femela. Mai tarziu, dupa depunerea oualor, masculul canta alaturi de tovarasa lui care cloceste. Se pare ca pentru pasari cantecul, pe langa ca este o necesitate, constituie si un izvor de intensa satisfactie. Amatorii de pasari cantatoare au observat de mult timpca melodia cantata de pasari din aceeasi specie variaza de la un loc la altul. Exista, de asemena, diferente individuale. Dintre pasarile unei specii al unui loc dat, unele se deosebesc prin frumusetea si forta sunetului, altele printr-un timbru agreabil si o gama mai larga. Asemenea cantareti se intalnesc printre privighetori, pitigoi, cinteze, scatii, silvii, sturzi si sunt extrem de apreciati de cunoscatori. Din momentul cand puii au iesit din ou, cantecul slabeste sau dispare complet, deoarece parintii sunt ocupati sa-si hraneasca si sa-si creasca progenitura; intimpul acestei perioade emit tipete caracteristice. Toata lumea cunoaste cloncanitul grijuliu al unei closti care isi aduna puii, ciripitul insufletit al micilor randunele care, din cuibul lor, raspund chemarii parintilor, piuitul de primejdie al pasareleleor mici sau caraitul mierloilor. La apropierea unui pericol, sitarii-de-padure si patarnicihile lanseaza chemari pline de ingrijorare, caracteristice, pentru a-si preveni puii ca trebuie sa se puna la adapost.