Pare a fi un amestec intre vulpe, urs si bursuc, dar de fapt este un caine, mai exact cainele de tufis (Speothos venaticus), singurul din genul Speothos. Trecutul evolutiv al acestei specii nu a fost inca descifrat, insa cea mai apropiata ruda a sa este lupul cu coama (Chrysocyon brachyurus). Este un animal discret, greu de observat in mediul natural, despre care mai sunt multe de descoperit. Origine si habitat Arealul de raspandire porneste din Panama, in nord, si se intinde pana in Brazilia, Paraguay si chiar nord-estul Argentinei, iar spre vest merge pana in Peru, Bolivia si Ecuador. Cainele de tufis traieste in jungla amazoniana, padurile de la altitudine medie si mai ales in padurile inundate, intrucat se simte excelent in mediul semi-acvatic. Poate fi intalnit si in savanele umede sau campiile deschise. Ca regula generala, colonizeaza zonele aflate in apropierea apelor. Descriere fizica Este o canida cu aspect aparte, ce aduce mai mult cu o mustelida de tipul bursucului decat cu vreun fel de caine. Are un corp robust, cu membre scurte si o coada groasa si stufoasa. In lungime masoara intre 55 si 75 de cm, iar inaltimea la umeri este de 20-30 de cm. Cantareste intre 5 si 7 kg. Capul de tip mustelid, are trufa si urechile rotunjite. Capul si gatul sunt galbui-rosiatice, iar pe masura ce se indeparteaza spre coada si membre, blana se inchide la culoare, capatand nuante de maroniu inchis. Adesea pe piept pote fi prezenta o pata mai deschisa la culoare. Partile inferioare sunt inchide la culoare. Labele picioarelor sunt dotate cu membrane interdigitale, semn al adaptarii acestei specii la mediul acvatic. Comportament Cainele de tufis este un carnivor diurn, care noaptea se adaposteste in vizuini (construite de regula de alte animale cum ar fi armandillo) sau in scorburile copacilor. Traieste in grupuri mici, familiare, de 6 pana la 12 membri. Grupul este condus de o pereche alfa, iar ceilalti indivizi sunt fii si fiicele lor, pui sau proaspat ajunsi la maturitate. Haita vaneaza impreuna, de obicei rozatoare mari cum ar fi capybara, agouti sau paca, insa nu refuza si mamifere mai mici, pasari care cuibaresc pe sol sau soparle si serpi. O haita numeroasa si puternica poate vana si animale mai mari cum ar fi porcii pecari sau tapirii. Marimea prazii depinde de numarul vanatorilor care participa la campanie. Adesea, prada este haituita pe uscat de o parte a haitei si condusa spre apa, unde este ambuscata de ceilalti membri. La nevoie, vaneaza si vietati acvatice, la fel cum fac vidrele. In tarile sud-americane, cainele de tufis este poreclit «cainele-otet» deoarece urina de marcaj are un miros puternic de otet. Cainii isi marcheaza intens teritoriul, care se poate intinde pe 4 pana la 10 km2. Membrii haitei comunica intre ei printr-o gama larga de tipete inalte. Aceasta reprezinta principala cale de a lua contact cu familia acolo unde padurea este deasa si contactul vizual este imposibil. Reproducere Doar femela alfa are drept de procreere, ciclul caldurilor la celelalte femele din grup fiind suprimat. Ea poate intra in calduri pe toata durata anului, insa doar 4-7 zile. Gestatia dureaza intre 62 si 80 de zile si un numar de 4-6 pui sunt fatati. Exceptionale sunt gestatiile de 10-12 pui. Puii se nasc orbi si neajutorati, iar peste 14 zile deschid ochii. Mama poseda doar 4 mameloane, din care vor suge timp de 8 saptamani, apoi vor trece pe regimul carnivor. In timp ce mama sta in vizuina cu puii, tatal este cel care furnizeaza hrana. Ceilalti membri ai haitei au grija de pui, ii spala si ii hranesc. La 12 luni ating maturitatea sexuala. Acesti adulti pot ramane alaturi de familie ca si membri de rang inferior sau pot pleca sa isi formeze prorpiul grup. Un caine de tufis traieste in jur de 10 ani (date culese din captivitate). Pe lista IUCN cainele de tufis apare ca «aproape amenintat» cu disparitia. In unele tari este protejat prin lege. Totusi, pierderea habitatului reprezinta o amenintare reala pentru supravietuirea speciei.