Iubim să ne alintăm căţeluşii, să îi strigăm cu voce piţigăiată când nu sunt pe lângă noi şi să îi „smotocim” minute bune, simţind cum ni se umple inima de bucurie! Iubim să îi vedem cum dau din coadă la chemarea noastră şi cum latră prieteneşte, drept răspuns la toată afecţiunea ce le-o arătăm. Din nefericire pentru micuţul Cody de mai jos, lătratul său nu sună deloc bine; pare că micuţul a ieşit din lumea celor cu corniţe şi nu ştie cum să ne arate mai repede de ce cruzimi este în stare! De câte ori îl strigă stăpâna lui, cu o voce fericită, micuţul se întoarce urlând de mama-focului, ca într-un film de groază! Of, of, dragul de el! Sursa: Distractify