Se caracterizeaza clinic prin accese, atacuri, paroxisme de convulsii tonico-clonice, insotite de pierderea cunostintei. Simptomele motorii, convulsiile, pot fi generalizate (epilepsie generalizate) sau limitate pe anumite regiuni (epilepsie localizata). Manifestarile atipice (semne pur motorii sau senzitive, incetarea atacului in faza de debut) poarta denumirea de echivalente epileptice. Mai frecventa la caine epilepsia se intalneste sub o forma sau alta, la toate speciile, inclusiv la pasari. Etiologia Epilepsia adevarata, esentiala, are cauze determinante necunoscute. Predispozant intervine specia, ereditatea (uneori epilepsia este transmisibila), varsta tanara, temperamentul nervos, dezechilibrele neurovegetative, endocrine, etc. Accesele pot fi ocazionate de diferiti stimuli, distingandu-se: epilepsia emotionala (zgomote, stimuli luminosi, contentie), epilepsie traumatica, epilepsie toxica (plumb, arsenic, tutun, beladona, borhoturi, autointoxicatii renale, hepatice sau intestinale). Accesele epileptiforme (epilepsia falsa) pot aparea simptomatic in diferite encefalopatii toxice, hipoxice sau hipoglicemice, reflexe, cand stimulul epileptogen (dureros, pruriginos) ia nastere la nivelul pielii, mucoaselor (otite, sinuzite), datorita durerilor dentare, parazitismului intestinal, infectiilor de focar (abccese perianale la caine, etc). Patogenia Natura stimulului epileptogen se cunoaste in epilepsia simptomatica si reflexa, in cea esentiala se incrimineaza modificari biochimice, biofizice, sau angiospasme la nivelul centrilor nervosi. Indiferent la ce nivel se produce, stimulul respectiv se descarca paroxistic in scoarta, determinand piuerderea cunostintei si in nucleii subcortocali (producand manifestari tonico-clonice). Morfopatologie Morfopatologic in epilepsia propriu-zisa nu se descopera nimic caracteristic, doar inconstant aparand anemie sau congestie pe anumite zone corticale sau subcorticale. in accesele simptomatice sau relfexe se descopera leziunile bolii primare. In plus cadavrele pot prezenta leziuni traumatice produse in timpul atacurilor. Clinic Clinic, atacul complet este precedat de o faza premergatoare -aura – de tip senzitiv, hiperexcitabilitate, motor (miscari dezordonate, grimase), secretor (salivatie). Urmeaza pierderea cunostintei, cadere si contractura tonica generalizata cu opistotonus, intepenirea membrelor, respiratie frecventa si superficiala, tahicardie, descarcari de fecale si urina. La scurt timp intervine faza clonica cu "clantanit", convulsii ale membrelor. In cele din urma, in faza de stertor convulsiile se reduc apoi inceteaza, animalul pastrand aspectul de animal obosit, epuizat, cu respiratie zgomotoasa si revenire treptata spre normal. Adesea intre crize animalul are aspectul normal alteori persista o stare usor depresiva sau atactica, astenica mai multe ore sau zile. Tratamentul Presupune supraveghere in conditiile de adapostire care sa evite traumele. In cursul atacului se recomanda comprese reci pe cap, morfina sau fenobarbital. Intre atacuri, mai ales in zilele ce se apreciaza ca preced un nou atac se recomanda barbiturice impreuna cu o hidantoina. Se mai utilizeaza: diazepam, corticoizi, atropina.