Face parte din familia Terrier si a fost creat in jurul anului 1835, in Marea Britanie, prin incrucisarea bulldog-ului, de la care mosteneste forma trupului, cu un terrier, de la care a imprumutat expresia capului, in scopul de a obtine cel mai bun caine de lupta din lume. Datorita blanii albe si a curajului sau a fost supranumit si Cavalerul alb. Este un caine musculos, bine proportionat si cu dintii puternici, caracteristici pe care le-a mostenit de la terrieri si care il fac un bun luptator. Rasa bull terierrilor se individualizeaza prin cateva trasaturi specifice: forma de ou a capului, aproape plat in partea superioara; ochii mici si apropiati, ingusti si aproape triunghiulari, asezati oblic si bine afundati in orbite; nasul bombat, umflat si terminat intr-un fel de trufa inchisa la culoare; urechile subtiri, relativ mici si erecte, cu varful in sus; coada groasa la baza, dreapta, rigida, purtata orizontal si blana scurta, culcata pe corp, deasa si lucioasa. Bull-terrierii sunt caini de talie medie spre mare, ajungand pana la 45-50 cm in lungime si la o greutate medie de 35-40 kg. Desi sunt supusi si prietenosi, uneori pot reactiona violent si pot fi extrem de incapatanati, ceea ce face ca intelegerea lor sa fie dificila pentru o persoana care nu a mai avut contact cu un caine din aceasta rasa. In general, insa, sunt extrem de prietenosi cu oamenii si mai ales cu copiii, inteligenti si credinciosi stapanului. In plus, nu necesita un antrenament special, sunt foarte usor de instruit si nepretentiosi la mancare, iar blana lor este foarte usor de intretinut. Important de retinut pentru stapanii unui astfel de animal este faptul ca trupul lui musculos trebuie mentinut in forma, ceea ce presupune ca plimbatul si joaca in aer liber sunt esentiale. Nu-l supuneti unui numar mare de exercitii, bull terrierul nu are nevoie de un antrenament fizic sustinut, asa cum au nevoie cainii ciobanesti sau Labrador Retriever-ul, ci de foarta multa joaca. Este o rasa extrovertita, dar poate fi dominatoare. Fiind un caine puternic si uneori independent, este indicat sa il educati si sa-i directionati energia catre ludic si nu catre violenta, obisnuindu-l de mic cu alte prezente (oameni sau caini). Nu-l lasati singur pentru mult timp, daca se plictiseste, bull terrierul va roade tot ce intalneste in cale. Nu-l provocati si nu incercati sa-l deranjati atunci cand se hraneste, faptul ca a fost conceput ca un caine de lupta, mostenind de la bulldog forta si agresivitatea, il vor determina sa reactioneze violent. Este un caine energic si solicita multa energie din partea stapanului. Are o personalitate puternic dezvoltata si trebuie sa-i respectati diferitele stari: nu-l fortati sa devina vesel daca este trist sau nu-l ignorati atunci cand are chef de joaca. Daca nu aveti un Bull terrier, dar va ganditi sa achizitionati unul trebuie sa stiti ca de felul in care ii directionati energia de mic depinde caracterul lui de mai tarziu. Astfel: daca doriti un caine vesel, jucaus cu simtul umorului jucati-va cu el cat mai mult, iar daca doriti un caine de bataie dezvoltati-i latura agresiva. Bull terrierul poate fi la fel de bine un excelent prieten si un animal afectuos sau un caine de paza si un luptator foarte bun. Se pare ca exponentii acestei rase prezinta un minim instinct de conservare sau ca acesta le lipseste cu desavarsire, dat fiind curajul lor extrem si nebunia cu care se avanta in lupta. Cea mai mare problema a bull-terrierilor este legata de surzenie. In trecut, aceasta boala era des intalnita in randul exponentilor speciei si ai puilor acestora. Problema a fost, insa, ameliorata odata cu evolutia in timp a rasei. Durata medie de viata este, in general, mica: 10-14 ani si in mod exceptional 17-18. Multi bull-terrieri au tendinta sa dezvolte alergii ale pielii, provocate de muscaturi ale puricilor, tantarilor sau de capuse, in urma carora le pot aparea blande, urticarie sau eruptii. Corina DovincaZooLand.ro