Boala von Willebrand reprezintă cea mai frecventă coagulopatie ereditară întâlnită la câini. Similară hemofiliei la om, se caracterizează prin apariția de sângerări recurente și timpi de coagulare prelungiți. La câinii afectați, factorul de coagulare von Willebrand se găsește în cantitate redusa față de normal sau poate lipsi complet, în formele grave. Mecanism de producere În mod natural, după orice traumă care produce sângerare, organismul încearcă să stopeze hemoragia și să refacă zona afectată prin coagulare. Acest proces presupune activarea unui întreg sistem de reacții fizice și chimice: fizic, la locul leziunii se adună plachetele sangvine și chimic, se activează factorii coagulării, 12 la număr. Cei 12 factori se activează unul pe celălalt într-o cascadă de reacții chimice. Factorul von Willebrand este o glicoproteină adezivă, sintetizată de către endoteliul vascular și megacariocite, cu rol major în aderarea plachetelor la țesătura de colagen formată la locul leziunii, și în plus prezintă o proteină de legare și transport al factorului VIII, esențial în coagularea sângelui. În absența lui, întreg procesul de hemostaza eșuează. Tipuri și simptome Există 3 tipuri de boală von Willebrand în corelație cu deficitul cantitativ și funcțional de factor vW. Tipul I prezintă un deficit cantitativ și este întâlnit în proporție de 80% din pacienții diagnosticați cu aceasta boală, concentrația de factor vW circulabil este de 10-60% din normal. Este o formă ușoară, care este descoperită accidental în urma intervențiilor chirurgicale de rutină. Rănile sângerează mai mult decât este normal, dar în rest câinii afectați duc o viața normală. Cele mai afectate sunt rasele: Doberman, Scottish terrier, Golden Retriever, Caniche miniatural și standard, Schautzer pitic, Akita, Manchester terrier ș.a. Tipul II are o sorginte calitativă, factorul vW este în cantitate normală, dar prezintă defecte structurale care îi împiedică funcționarea normală. Este o forma mai gravă, din fericire întâlnită într-un procent mai mic decât prima, cu o prevalență mai ridicată la rasele Brac german cu păr sârmos și cu păr neted. Tipul III apare din cauza absenței factorului vW, dar și a unei cantități mici de factor VIII în sânge. Rasele mai afectate sunt: Chesapeake Bay Retrievers, Scottish terrier, Ciobănesc de Shetland. Orice câine din orice rasă, chiar și metișii, pot fi afectați de această maladie. Formele mai severe de boală von Willebrand debutează după ce câinele a împlinit vârsta de 1 an. Apar sângerări spontane, vreo o cauză certă, ale nasului și gingiilor, hemoragii ale tractului digestiv deconspirate de scaunul de culoare foarte închisă sau cu sânge, urina cu sânge sau anemie. Sângerări masive atunci când femela este la ciclu, când câinilor li se taie unghiile, li se cupează urechile sau coada, le cad dinții sau la apariția oricărei leziuni. În timpul jocului sau efortului fizic pot apărea sângerări articulare, care ulterior cicatrizării vor da semnele tipice artritei (șchiopătat). De asemenea se mai pot vedea pete vinete pe piele, cauzate de mici hemoragii subcutanate. Diagnosticare Medicul veterinar poate suspiciona boala din cauza sângerărilor prelungite consecutive unor intervenții sau tehnici invazive. Va măsura timpul de coagulare prin puncționarea gingiei (valorile normale sunt 2-4 minute). Diagnosticul de certitudine se face prin test ADN sau prin măsurarea activității factorului von Willebrand cu ajutorul testului ELISA sau imunoelectroforezei. Tratament Având caracter ereditar, boala von Willebrand nu se poate trata. În schimb poate fi oferit suport câinilor cu hemoragii. În situațiile acute sau preoperator, medicul veterinar va face transfuzii cu factor von Willebrand pentru a stopa sau a preveni sângerările. Stăpânul trebuie să fie pregătit să ofere primul-ajutor câinelui, să aibă cunoștințe despre cum să oprească o hemoragie. Câinii afectați nu vor fi lăsați să se joace violent, nu vor primi oase sau mâncare uscată tare (pentru a preîntâmpina leziunile orale). Câinii cu boala von Willebrand sunt predispuși riscului de a dezvolta hipotiroidism, astfel că ar trebui investigați și în acest sens. Foto: Hepta.ro