Boala inflamatorie intestinala (IBD- Inflammatory bowel disease) este o tulburare in care unul sau mai multe segmente ale tractului gastrointestinal sunt invadate cu celule inflamatorii (= globule albe). In timp, inflamatia reduce capacitatea de absorbtie a intestinului, iar pisica pierde in greutate. IBD este principala cauza de diaree si voma cronica la pisici. Din nefericire, cauzele nu sunt complet elucidate, iar tratamentul este nespecific, motiv pentru care pisica va fi expusa pe toata durata vietii. Cauze Dupa cum spuneam, cauzele acestui sindrom sunt necunoscute. Ereditatea, nutritia, bacteriile, virusurile sau dereglarile sistemului imunitar pot juca un rol important. IBD nu este o boala in sine, ci un raspuns specific al organismului la anumite conditii provocate de variati factori. Mecanismul inflamatiei se deruleaza astfel: sistemul imunitar (probabil dereglat) reactioneaza specific la prezenta agentilor patogeni de la nivel intestinal, prin mobilizarea de celule inflamatorii in zona. Uneori bacteriile obisnuite din intestin sunt interpretate ca un pericol, alteori anumiti compusi din hrana. In final, mucoasa gastrointestinala este invadata de globulele albe, care ii sisteaza functia normala. Dupa trecerea inflamatiei, tesuturile respective se fibrozeaza, fara a mai fi capabile sa isi indeplineasca rolul. Simptome Voma si diareea cronica, intermitenta sunt simptomele de baza ale afectiunii. Un singur segment sau mai multe la un loc pot fi implicate. Atunci cand inflamatia cuprinde stomacul si intestinul subtire superior, voma este cel mai pregnant simptom. Atunci cand unst afectate segmente inferioare ale tractului gastrointestinal, diareea se manifesta mai abrupt. Pisica defecheaza mai des, insa in cantitati mici. Intrucat este impiedicata absorbtia la nivel intestinal, pacientii pot suferi pierdere in greutate si deshidratare severa. Scade si apetitul. Unele animale devin apatice, altele se comporta ca si cum nu ar avea nimic dupa ce tocmai au vomat sau au avut scaun moale. In unele situatii poate aparea si febra. Scaunele moi pot fi insotite de mucus sau sange. Boala inflamatorie intestinala poate afecta orice pisica, insa este mai frecventa la cele de varsta mijlocie si cele batrane (5-12 ani). Diagnostic Diagnosticul de IBD se pune foarte dificil, abia atunci cand au fost excluse o multime de alte afectiuni care se manifesta cu aceleasi simptome. Singura analiza prin care se poate pune un diagnostic clar este biopsia recoltata din tractul gastrointestinal. Proba tisulara analizata la microscop releva ce tip si ce cantitate de celule inflamatorii sunt prezente. In functie de localizarea inflamatiei, prelevarea se face prin endoscopie sau abordare chirurgicala abdominala, ambele sub anestezie generala. Alte tipuri de analize pot fi necesare pentru a dezvalui diagnosticul. Tratament Tratamentul bolii inflamatorii intestinale presupune, de regula, schimbarea dietei alaturi de administrarea unor medicamente. O dieta hipoalergenica, usor digerabila, cu continut scazut de grasimi si cereale, eventual constand intr-un tip de proteina noua, cu multe fibre poate fi solutia salvatoare. Noua hrana va fi administrata cel putin 14 zile pentru a putea trage niste concluzii. In acest interval pisica nu va mananca altceva decat hranauscata recomandata de medicul veterinar, nici macar recompense. Daca aceasta dieta nu aduce imbunatatiri in starea de sanatate a pisicii, se va incerca o noua varianta. Hrana preparata in casa, la indicatiile medicului, este o alta posibilitate. Tratamentul medicamentos consta in antiinflamatorii si imusupresoare, care au rolul de a tempera reactia inflamatorie a sistemului imunitar. Corticosterioizii de tip prednison sau prednisolon sunt cei mai folositi, iar rezultatele se vad destul de rapid. Boala inflamatorie intestinala poate fi controlata, insa nu poate fi vindecata. De-a lungul vietii, pisica se poate confrunta cu mai putine sau mai multe episoade, in functie de anumiti factori, necunoscuti inca. Din fericire, medicatia si dieta reusesc sa combata faza acuta a bolii.