Beluga sau balena albă (Delphinapterus leucas)

Balena alba este singurul membru al genului Delphinapterus, iar alaturi de narval (Monodon monoceros) alcatuiesc familia Monodontidae. Numele de beluga este derivat  din limba slava si inseamna alb. Aceasta balena mai este cunoscuta popular si sub numele de canar de mare, deoarece emite sunete inalte asemanatoare cantului micilor pasari de companie.

 

Beluga este un mamifer marin ce traieste in zona arctica, fiind perfect adaptata traiului in apele reci de la nord. Corpului balenei albe este invelit intr-un strat gros de grasime, care reprezinta peste 40% din greutatea totala a animalului, cel mai mare procentaj de untura intalnit la mamiferele marine.

 

O adaptare la viata sub patura de gheata este si absenta inotatoarei dorsale. In acest fel balena poate inota mai usor sub gheata si nici nu pierde caldura prin expunerea inotatoarei la exterior. In locul aripioarei, aceste animale prezinta de-a lungul spatelui o cresta discreta.

 

 

Pe timpul iernii, balena alba traieste in Oceanul Arctic, sub patura de gheata, pe care o perforeaza din loc in loc pentru a crea gauri de respirat. Cu ajutorul ecolocatiei mamiferele pot repera cea mai apropiata gaura de aerisire. In timpul uzitarii orificiilor de respirat balenele sunt cel mai vulnerabile in fata ursilor polari, care pandesc deasupra. In afara de Oceanul Arctic, populatii de beluga pot fi intalnite si in marile adiacente: Bering, Beaufort, Golful Alaska, Golful Baffin, Golful Hudson, Golful St. Lawrence si altele localizate in apropierea tarmurilor inghetate ale Canadei, SUA, Rusiei sau Groenlanda.

 

La sosirea verii, pe masura ce stratul de gheata dispare, balenele albe migreaza spre sud, in apele putin adanci ale estuarelor, golfurilor sau fiordurilor. Exista si grupuri de beluga ce raman cantonate toata perioada anului in aceeasi regiune.

 

 

Comparativ cu celelalte balene cu dinti cu care se inrudeste, beluga este un animal de talie medie. Masculii sunt cu 25% mai mari decat femelele si masoara intre 3,5 si 5 m, cantarind pana la 1,6 tone. Femelele au o lungime cuprinsa intre 2,5 si 3 m, si cantaresc in jur de 1,3 tone.

 

Balena alba are corpul fusiform, insa este robust si greoi, mai putin hidrodinamic decat cel al orcilor sau delfinilor. Ca mai toate balenele cu dinti, beluga poseda un organ folositor in ecolocatie numit melon, situat central in regiunea fruntii. Spre deosebire de suratele ei, la balena alba melonul este mai mare comparativ cu dimensiunea totala a corpului, mai globulos si este flexibil.

 

Melonul contine tesut adipos si acizi grasi. Beluga are abilitatea de a-si schimba forma melonului si a capului atunci cand comunica, impingand aer in sinusuri pentru a focusa mai bine sunetele. Pielea si grasimea fetei sunt si ele maleabile, fapt ce ii permite balenei sa isi schimbe expresia fetei, motiv pentru care sunt foarte indragite de spectatorii parcurilor acvatice.

 

Ciocul acestui animal este mai putin evidentiat decat cel al delfinilor de exemplu. In spatele melonului, pe crestetul capului se afla orificiul pentru respiratie. Ochii sunt mici si negri, situatii imediat inapoi comisurilor buzelor.

 

Pe fiecare hemimaxilar sunt prezenti intre 8 si 10 dintii, in forma de cui, alcatuind o dentitie medie de 34 de dinti. Dintii sunt folositi la apucat si sfasiat si nu au rol in masticatie: beluga isi inghite hrana aproape intreaga.

 

 

Cele sapte vertebre ale gatului nu sunt complet sudate, asa cum se intampla la majoritatea mamiferelor marine. Aceasta conformatie ii permite balenei albe sa isi miste capul in lateral, stanga-dreapta.

 

Beluga poseda doua inotatoare pectorale, de mici dimensiuni comparativ cu restul corpului. Inotatoarea caudala (coada) este formata din 2 lobi, se incurbeaza usor si nu prezinta schelet. Inotatoarele pelvice lipsesc.

 

Caracteristica pentru aceasta specie este pielea de culoare alb-pur. Acest colorit are rol major in camuflare atunci cand balenele ies sa respire in orificiile din gheata. Culoarea alba este specifica adultilor. La nastere, puii sunt complet gri, iar pe masura ce se apropie de maturitatea sexuala devin tot mai deschisi la culoare.

 

Spre deosebire de alte balene care isi regenereaza tegumentul continuu, beluga naparleste sezonier. Vara populatii intregi de balene albe se aduna in apele putin adanci (2-4 m) ale estuarelor sau gurilor de varsare ale raurilor pentru a-si lepada pielea moarta, care la acest moment are aspect galbui. Balenele se freaca de substratul aspru al raurilor pentru a scapa de celulele moarte. La acest moment balenele sunt foarte vulnerabile in fata vanatorilor umani. Dincolo de asta, imaginea unei ape putin adanci in care se balacesc mii de balene albe este foarte spectaculoasa.

 

Simtul auzului la balena alba este cel mai bine dezvoltat, cortexul auditiv ocupand cea mai mare parte a craniului. Aceste animale au capacitatea sa perceapa sunete cuprinse intre 1,2 si 120 de kHz.  Vazul este si ele bine dezvoltat atat in apa, cat si in aer. In schimb mirosul pare sa lipseasca la aceste mamifere marine.

 

Balenele albe sunt inotatori lenti: in medie viteza de deplasare este cuprinsa intre 3 si 9 km/h, iar in situatii exceptionale, atunci cand sunt atacate, pot atinge viteze de 22 km/h, dar nu mai mult de 15 min. In schimb, fata de celelalte cetacee beluga poate inota si pe spate. De regula inoata la adancimi mici, in ape care abia le acopera corpul. Nu pot sari din apa, asa cum fac delfinii sau orcile.

 

Nici la scufundari, balenele albe nu exceleaza. De obicei nu coboara mai jos de 20 de metri, dar in conditii de laborator unele belugi au ajuns pana la 400-600 de metri adancime. Scufundarile nu dureaza mai mult de 10 minute, dsi balena alba este capabila sa ramana sub apa pana la 15 minute.

 

Respiratia se face prin unicul orificiu de respirat situat superior. Orificiul de respiratie este dotat cu o membrana musculoasa care se inchide atunci cand balena intra in apa.  Cand iese la suprafata trapa se deschide si apa incarcata cu aer eliminat din plamani este ejectata afara printr-un jet.  Aer proaspat este inhalat, iar trapa se inchide.

 

La fel ca la celelalte cetacee, somnul profund are loc intr-o singura hemisfera a creierului, cealalta ramanand activa.

 

 

Balenele albe se folosesc de sunete pentru a comunica intre ele, dar si pentru a se pozitiona in teritoriu, a detecta gaurile de respirat si a vana prada.

 

In comunicare, belugile folosesc un limbaj complex format dintr-o multime de tipete si vocalizari. Au fost identificate peste 10 sunete specifice folosite pentru alertare, atragerea partenerilor, salutat, joaca etc. Balenele albe sunt printre cele mai vorbarete cetacee, vocalizele lor putand fi auzite in apa de catre membrii ambarcatiunilor.

 

Ecolocatia este abilitatea mamiferelor marine de a se orienta in apa. Sunt emise o serie de clickuri care trec prin melon, ce functioneaza ca o lentila acustica ce focalizeaza sunetele intr-o raza, care apoi este proiectata in apa. Aceste sunete calatoresc prin apa la viteze de 1,6 km/s, mai mari decat viteza sunetului in aer.

 

Sunetele se lovesc de obiectele dure si se intorc inapoi sub forma ecourilor care ulterior sunt interpretate de animal. In acest fel balena primeste informatii despre forma, densitatea, distanta la care se afla obiectele din fata ei.

 

Tot prin ecolocatie, beluga descopera si gaurile de respirat, neacoperite de gheata. Balenele albe au abilitatea sa comunice si sa se orienteze chiar si atunci cand este prezent zgomot ambiental, cauzat de activitatea umana. In schimb, delfinii au probleme in aceste conditii.

 

 

Belugile sunt mamifere gregare, ce traiesc in grupuri mici formate din 2 pana la 30 de indivizi, cu o medie de 10, conduse de un mascul masiv. Grupurile sau cirezile sunt alcatuite din masculi si femele de diferite varste. Mamele cu pui au tendinta sa se adune in grupuri separate, pentru a avea grija mai usor de odrasle. S-a observat ca femelele se preocupa si de puii altora, nu doar cei proprii, alaptandu-i daca este necesar.

 

Grupurile nu sunt stabile. Unul sau mai multi indivizi pot migra constant de la un grup la altul, iar fiecare grup nu este reticient in acceptarea altor membri. Belugile vaneaza si migreaza in grup, componenta sociala fiind foarte importanta in viata lor. Adesea membrii se vaneaza si se ataca intre ei, mai mult din spirit ludic decat din agresivitate.

 

In perioada fatarilor, au putut fi observate femele ce carau deasupra capului resturi vegetale, ramuri de copac si chiar schelete animale. Expertii sustin ca acest obicei de a cara obiecte este un fel de surogat pentru puii pierduti sau cei nenascuti.

 

In captivitatea, dar si in salbaticie, balenele albe arata curiozitate fata de oameni, apropiindu-se de peretii bazinelor sau ambarcatiunile de pe mare.

 

 

Balena alba este un carnivor oportunist. Se hraneste cu peste 100 de specii de peste, moluste, crustacee si alte vietati marine. Consuma zilnic pana la 3% din greutatea proprie, adica in jur de 25- 30 de kg de carne.

 

Beluga isi cauta hrana pe fundul apelor putin adanci. Arunca un jet de apa spre substrat pentru a disloca hrana, care apoi este inghitita printr-un mecanism de suctiune. Vaneaza si bancuri de pesti, in grupuri de peste 5 balene, haituind pestii spre ape putin adanci si apoi atacandu-i. Nu isi mesteca hrana ci o inghit intreaga, de aceea nu consuma specii de pesti prea mari in dimensiune.

 

In mod natural, balenele albe au putini pradatori: doar balena ucigasa si ursul polar.

 

 

 

Masculii beluga ating maturitatea sexuala in jurul varstei de 9 ani, iar femelele intre 4 si 8 ani. Primul pui este nascut de regula la varsta de 8 ani, iar dupa 40 de ani femelele nu mai raman gestante.

 

In functie de regiunea unde se afla, sezonul imperecherii este intre lunile martie si iunie. Un singur mascul dominant monteaza mai multe femele.

 

Gestatia dureaza aproximativ 12 luni, la unele populatii s-a observat o perioada mai mare de gestatie (pana la 15 luni). Un singur pui este nascut, o data la 3 ani. Puii sunt nascuti in apele calde  si mici ale estuarelor. Imediar dupa nastere micutii au capacitatea sa inoate alaturi de mama lor, care in urmatoarele ore le vor furniza primul lapte. Puii la nastere masoara in jur de 1,5 metri si canataresc circa 80 de kilograme. In primul an de viata, pana cand le ies dintii, puii se hranesc exclusiv cu laptele matern. Alaptarea continua pana la varsta de 2 ani.

 

 

In prezent populatia mondiala de balene albe este estimata la 80.000 de exemplare si este considerata o specie aporape amenintata cu disparitia. Belugile traiesc intre 70 si 80 de ani.

 

In secolul al XIX-lea, balenele albe au fost vanate intens in scop comercial, pentru grasime, piele, carne si mai ales pentru uleiul din melon. In multe zone, populatiile au fost vanate pana la disparitie. La ora actuala, majoritatea populatiilor de beluga sunt ocrotite de lege, iar vanatul este limitat. Populatiile nordice au vanat secole de-a randul balene albe, insa doar pentru subzistenta, fara sa puna in pericol viitorul speciei.

 

Dincolo de vanatoare, balenele albe sunt afectate si de poluarea apelor. Contaminarea cu metale grele sau diversi compusi toxici ameninta sanatatea balenelor si mai ales dezvoltarea corecta a puilor. Multi puii de beluga se nasc cu malformatii, iar multe exemplare mature dezvolta cancere. Lupta pentru petrolul si gazele naturale din Oceanul Arctic ameninta tot mai mult disparitia habitatului natural ale acestor cetacee.

 

Sursa foto: Wikipedia

 

Autor: Nicolae Hasegan