Babirusa este un porc sălbatic ce are colții încovoiați ce se găsește doar pe insulele Sulawesi, Toga și Molucca din arhipelagul indonezian. Habitatul acestora este în pădurile tropicale din zona râurilor și lacurilor, acolo unde se găsesc destule plante acvatice. Babirusa este un membru cu aspect ciudat al familiei porcilor. Acesta este înrudit doar pe departe cu familia porcilor, astfel încât aceștia au fost categorisiți în propria lor subfamilie, Babirousinae. Există trei subspecii de Babirusa, care corespund zonelor în care se găsesc aceștia: Sulawesi, Togian și Moluccan. Aceaste trei subspecii diferă între ele prin blană, culoare și mărimea colților și a corpului. Studiul fosilelor arată că Babirusa poate fie înrudit mai mult cu hipopotamii decât cu porcii. Numele Babirusa în limba malaieziană înseamnă “porcul cerb”. Acest nume l-a primit din cauza colților bizari. Caninii superiori cresc în sus, prin piele din interior. Acești colți de până la 30 de centimetri cresc curbat spre fruntea animalului, câteodată atingând-o. Caninii inferiori sunt de asemenea foarte lungi și ies din gură prin părțile laterale. Împreună cele două seturi de canini dau impresia de coarne de cerb. Doar colții de jos sunt folosiți în scopuri ofensive. Colții de sus nu pot fi folosiți pentru căutarea hranei sau ca arme deoarece aceștia sunt foarte fragili și nu sunt bine fixați. Se crede totuși că au rol în protejarea ochilor pe timpul luptelor. Colții femelelor sunt cu mult mai scurți sau lipsesc. Colții cresc continuu pe durata vieții, iar dacă nu sunt fracturați sau uzați pot perfora craniul Babirusa este mai mic decât porcii domestici. Aceștia au o lungime cuprinsă între 85 si 110 centimetri, iar înălțimea la nivelul umerilor este cuprinsă între 65 si 80 de centimetri. Coada măsoară între 20 și 30 de centimetri și nu este răsucită. Greutatea este cuprinsă între 40 și 100 de kilograme. Acest porc cu colții încovoiați are corpul rotunjit, aproape fără păr și pielea zbârcită. Pielea este de culoare cenușie sau maronie și are un colorit mai deschis pe burta. Picioarele sunt subțiri și mai lungi decât la ceilalți porci. Exemplarele adulte au pliuri mari la gât și pe burtă. Babirusa atinge maturitatea sexuală la 1 – 2 ani. După împerechere, perioada de gestație durează între 150 și 157 de zile. Femelele Babirusa fată între unu și trei pui, spre deosebire de alți porci care au între șapte și nouă pui. Femela va sta întinsă pentru a-și alăpta puii. Deși puii de Babirusa încep să se hrănească singuri pe la vârsta de o săptămână, aceștia nu vor fi înțărcați înainte de a împlini 6 – 8 luni. Durata medie de viață in captivitate este de 24 de ani, dar în sălbăticie nu trăiesc mai mult de 10-12 ani. Masculii sunt solitari, iar femelele trăiesc în grupuri familiale mici, alcătuite din mamă și puii ei. Acest porc este un animal diurn și tinde să se hrănească dimineața. Babirusa se hrănește cu fructe, nuci, mango, ciuperci, frunze și insectele ce se găsesc în lemnul care putrezește. Spre deosebire de alți porci, Babirusa nu râmă prin pământ cu râtul pentru a-și procura hrana, ci sapă cu ajutorul copitelor. Simțul mirosului este foarte bine dezvoltat. Babirusa aleargă repede și înoată bine. Acesta a fost observat înotând până la insulele din apropiere. Este cel mai rapid animal din familia porcilor și poate atinge viteza unei căprioare. Babirusa grohăie și geme, iar atunci când este agitat clănțăne din dinți. La fel ca și celorlalți porci le place să se îmbăieze în nămol, iar cu această ocazie scapă și de paraziți. În trecut, Babirusa erau ținuți de către conducătorii din Sulawesi și erau oferiți cadou musafirilor de rang înalt. Măști ce înfățișau demonii din aceste insule erau construite după chipul unui Babirusa. Viitorul acestei specii nu arată prea roz. Niciodată Babirusa nu a trăit într-un număr mare, pentru că habitatul era limitat la doar câteva insule. Dar astăzi sunt cert amenințați cu dispariția. Chiar dacă nu produc pagube terenurilor agricole si nu irită fermierii, sunt o țintă preferată de braconieri. Cele câteva petece de pădure în care sălășluiesc dispar rapid din cauza defrișărilor. În prezent, se estimează că mai trăiesc în jur de 4000 de exemplare. Citeşte mai multe şi în articolul Babirusa sau porcul cerb.