Dacă nu ești un stăpân începător, probabil că ești conștient că antigelul este un pericol fatal pentru câini. Însă persoanele care nu au animale de companie s-ar putea să nu fie conștiente de efectul letal pe care îl are. Antigelul – sau lichidul de răcire al motorului – conține etilenglicol și e periculos pentru rinichi. Vom analiza cum poate fi expus câinele tău la antigel, care sunt semnele și simptomele otrăvirii. Ce măsuri poți lua pentru a preveni intoxicarea și ce trebuie să faci dacă animalul tău de companie consumă antigel? Antigelul, pericol fatal pentru câini Mulți oameni asociază antigelul cu pregătirea mașinii, camionului sau a SUV-ului pentru iarnă. Totuși, o analiză a apelurilor primite de Centrul de Control al Otrăvirilor pentru Animale al ASPCA (APCC) a arătat că procentul cazurilor de intoxicare cu antigel pe bază de etilenglicol este destul de constant de la o lună la alta, cu o ușoară creștere în decembrie. Scurgerile de motor, vărsările de lichid de răcire și depozitarea necorespunzătoare sunt principalele surse de expunere. O altă sursă comună de intoxicare în unele zone o reprezintă toaletele de la cabane, care sunt pregătite pentru iarnă prin adăugarea de antigel. Cât de periculos este antigelul? Antigelul poate fi extrem de toxic dacă ingredientul activ este etilenglicolul. Adică unul dintre cele mai utilizate componente din lichidele de răcire ale motoarelor. Etilenglicolul a fost folosit pentru prima dată ca antigel auto în anii 1920. A devenit principalul ingredient în lichidele de răcire după Al Doilea Război Mondial. A devenit una dintre cele mai frecvente cauze ale intoxicațiilor grave accidentale la câini (și pisici). Toxicologii veterinari știu că doza minimă letală de antigel nediluat (95-97% etilenglicol) pentru un câine este de 4,4 până la 6,6 mililitri per kg de greutate corporală (ml/kg). Asta înseamnă aproximativ 2,5 linguri pentru un câine de 9 kg. Ceea ce toxicologii nu știu exact este doza minimă care poate provoca insuficiență renală acută și afecțiuni severe ale sistemului nervos. Chiar și cantități mici de etilenglicol pot avea efecte devastatoare. Semnele și simptomele variază în funcție de stadiul intoxicației După ce un câine consumă antigel care conține etilenglicol, pot apărea 3 stadii de intoxicație. Fiecare are simptome specifice. Stadiul 1 apare la 30 de minute până la 12 ore după ingerare. Etilenglicolul este absorbit rapid din tractul gastrointestinal, iar concentrația maximă în sânge apare de obicei în 3 ore de la ingestie. Fiind un tip de alcool, otrăvirea cu antigel are simptome similare cu intoxicația alcoolică. Câinii pot avea dificultăți în mers, pot părea dezorientați sau sedați și pot avea reflexe reduse. De asemenea, pot saliva excesiv, vomita, bea și urina mai des. Acest stadiu poate trece rapid și fi neobservat. Totuși, câinii care au ingerat o cantitate mare de etilenglicol pot trece la stadiul 2 sau pot deceda. Stadiul 2 apare între 6 și 24 de ore după consum. Simptomele par să se amelioreze, iar câinele poate părea că își revine. În realitate, au loc leziuni grave interne, deoarece ficatul și rinichii descompun etilenglicolul în compuși acizi care afectează echilibrul acido-bazic al organismului. În această etapă, câinii devin deshidratați și dezvoltă ritmuri cardiace și respiratorii accelerate, care pot trece neobservate. Se pot produce convulsii și moartea, dacă a fost ingerată o cantitate suficientă de antigel. Stadiul 3 este momentul în care apare insuficiența renală acută. Acest stadiu poate apărea chiar și la 12 ore după ingestie, dar de obicei apare între 36 și 72 de ore după consumul de antigel. Acidul oxalic, unul dintre produșii de descompunere ai etilenglicolului, se combină cu calciul din sânge și formează cristale de oxalat de calciu, care blochează și deteriorează nefronii din rinichi. Potrivit toxicologilor APCC, aceste cristale se pot forma și în creier. Semnele includ pierderea apetitului, letargie, salivare excesivă, vărsături, dureri abdominale, ulcerații bucale, urinare redusă sau absentă, convulsii și comă. Analiza poate dezvălui urină diluată care conține glucoză și/sau cristale de oxalat de calciu. Ce trebuie să faci dacă animalul a ingerat antigel Dacă ai văzut sau suspectezi că animalul tău a consumat antigel, cel mai bine este să cauți imediat ajutor veterinar. Dacă cabinetul veterinar obișnuit este închis, nu aștepta până la deschiderea lui. Du câinele la cea mai apropiată clinică veterinară de urgență. Dacă ai la dispoziție recipientul de antigel, adu-l cu tine. Medicul veterinar poate determina cel mai bun protocol de tratament în funcție de cantitatea ingerată și ingredientele produsului. La clinică, veterinarul va efectua un examen fizic și analize de sânge și urină. Dacă nu ești sigur că animalul a ingerat antigel, medicul poate efectua un test de depistare a etilenglicolului. Deoarece nivelul maxim în sânge apare la câteva ore după ingestie, testarea trebuie făcută cât mai repede posibil. Există un antidot disponibil pentru câinii care au ingerat antigel cu etilenglicol. Cu toate acestea, este extrem de important să înceapă tratamentul cât mai curând posibil. Antidotul este eficient doar dacă este administrat în termen de 8-12 ore de la ingestie. După apariția simptomelor clinice, prognosticul este foarte slab. Citește și: La ce temperatură îngheață câinii iarna, dacă îi lași afară Cum previi otrăvirea cu antigel Prevenirea expunerii animalelor de companie la antigel cu etilenglicol este cheia evitării acestor intoxicații grave. Iată câteva sfaturi: Păstrează antigelul nou și folosit în recipiente sigilate, etanșe, departe de accesul animalelor. Du antigelul folosit la un service auto pentru eliminare. Nu-l vărsa pe sol. Verifică regulat podeaua garajului, aleea pentru scurgeri de antigel și curăță imediat orice scurgere. Aruncă recipientele goale de antigel și cârpele utilizate într-un coș de gunoi inaccesibil animalelor. Folosește alternative mai puțin toxice pentru animale. Evită să lași câinele să bea din bălți cu o culoare neobișnuită sau cu o peliculă iridescentă. Majoritatea câinilor care sunt tratați în primele 8 ore după ingerare pot supraviețui, potrivit diamondpet.com. Totuși, unii pot dezvolta boli renale cronice, necesitând monitorizare pe tot parcursul vieții. Citește și: Au voie câinii zăpadă? Ce se întâmplă dacă o înghit?