Zborul pasarilor a intrigat lumea stiintei din cele mai vechi timpuri. Omul mereu a tanjit spre aceasta abilitate extraordinara a inaripatelor. Leonardo Da Vinci a studiat atent pasarile in zbor si a schitat numeroase masinarii de zbor. Cu toate acestea, cel mai mare regret al sau inainte de muri a fost acela ca nu a reusit sa se inalte in aer. Zborul este strans legat de notiunea de „pasare”. Natura a creat aceste pasari pentru a zbura si le-a construit in asa fel incat sa se poata apropia de cer mai mult decat oricine. In continuare vom vedea ce particularitati anatomice ale pasarilor le permit sa zboare. Muschii pieptului Nu e nici un secret ca pasarile au pieptul foarte bine dezvoltat. La multe dintre speciile de zburatoare pieptul cantareste aproape o treime din greutatea corporala. Muschii puternici sunt atasati de un os stren mare, in forma de „V” care taie aerul asemenea chilei unei corabii. La celalat capat muschii sunt atasati osului humerus, integrat in anatomia aripilor. Sistem unic de scripeti Pentru a-si ridica aripile cand bat din ele, pasarile nu isi folosesc muschii umerilor asa cum s-ar crede ci poseda un sistem unic de tip scripete ce permite muschiilor situati mai jos de aripa (mai jos si de centrul de greutate al pasarii) sa traga aripa in sus. Tendonul lung al muschiului supracoracoideus se insera pe langa si pe deasupra osului humerus pentru a ridica aripa atunci cand muschiul se contracta dedesubt. Astfel miscarea de risicare a aripii este mult eficientizata. Iadesul Pieptul pasarilor prezinta un os in forma de „V” numit iades, rezultat prin unirea celor doua clavicule la capatul ventral. Acesta are rol de sistem de rezistenta, actionand ca un arc. Mai putini muschi La mamifere si reptile flexibilitatea este datorata interconectarilor oasoase realizate de catre muschi. La pasari multe dintre aceste legaturi au fost eliminate prin sudarea unor oase intre ele (vezi iadesul). Care nu doar au redus din greutatea pasarii, dar confera o rigidate crescuta pe toata durata stresului zborului. O serie de muschi ai aparatului masticator au fost si ei eliminati. Functia a fost preluata de pipota, adaptata sa marunteasca si sa digere hrana deopotriva. Gat flexibil Cum membrele anterioare au fost transformate in aripi, a caror unica functie este zborul, structura gatului a devenit mai flexibila si mai mobila. Membrele anterioare (aripile) nu le mai ajuta la apucat si manipulat hrana sau alte lucruri, astfel ca gatul a preluat o parte din aceste functii facilitand hranirea si toaletarea. In repaus pasarile isi tin gatul adunat in forma de „S”, fiind oricand capabile sa il intinda. Pasarile trebuie sa ajunga cu capul pana in zona dorsala, deasupra cozii unde se afla glanda uropigiana, cu rol in impermebilitatea penelor. Digestie rapida Zborul consuma enorma de multa energie. Iar cum pasarile nu isi permit sa acumuleze grasime (pentru a nu creste in greutate), digestia rapida si eficienta este esentiala pentru a furniza energia necesara. Inima mare Inima unei pasari este cu 40% mai mare decat a unui mamifer de aceeasi statura. Efortul zborului necesita o circulatie intensa. Termoreglajul Pasarile nu au glande sudoripare, in plus sunt acoperite si de un strat de pene puternic izolator. Si atunci cum se face termoreglarea, tinand cont de faptul ca efortul din timpul zborului elibereaza o mare cantitate de caldura? La pasari termoreglarea se face intern. Aerul inspirat este trecut printr-o serie de saci, distribuiti in tot corpul. Aerul rece racoreste tesuturile inconjuratoare. Apoi aerul incalzit este eliminat, urmand ca ciclul sa se repete la urmatoare inspiratie. Oase goale Tot pentru a reduce din greutatea pasarii oasele sunt foarte usoare, nu cantaresc mai mult de 5 % din greutatea totala a corpului. Sursa foto Nicolae Hasegan ZooLand.ro