Vazduhul s-a innegrit, ca si cum ar fi fost noapte, atunci cand 40.000 de albine furioase s-au naspustit asupra unui cuplu si a gospodariei lor, din Texas, SUA. Cei doi se aflau la plimbare cu cei doi caluti ai lor, cand urgia s-a pornit. Femeia si unul din ponei s-au aruncat in piscina pentru a scapa de roiul extrem de agresiv. Mai apoi, cei doi soti au reusit sa se adaposteasca in locuinta, fiind intepati de zeci de ori. Povestea s-a terminat tragic pentru cei doi cai si cinci gaini, aflate in ograda. Aceasta este doar una dintre miile de povesti terifiante care descriu atacurile albinelor ucigase. Din 1957 si pana in prezent se estimeaza ca ele ar fi ucis peste 1000 de oameni si cine stie cate animale domestice si salbatice. La ora actuala, numai in SUA se produc in jur de 40 de atacuri mortale in fiecare an. Iar invazia albinelor ucigase nu pare sa se apropie de sfarsit. Totul a inceput in 1956, in Brazilia, cand un grup de cercetatori au dorit sa sporeasca productivitatea albinelor melifere europene prin incrucisarea lor cu albine africane. Ei sperau ca adaptarea la clima tropicala se va face mai usor daca introduc putin ADN de la o specie obisnuita cu caldura. In 1957, 26 de matci de albine melifere africane au evadat din centrul de cercetare, impreuna cu o multime de lucratoare europene. Cele doua specii s-au combinat, asa cum sperau cercetatorii, si astfel a aparut hibridul cunoscut azi sub numele de albina ucigasa. Roiurile de albine ucigase si-au inceput expansiunea teritoriala, cucerind stupurile de albine melifere, omorind matca si castigand controlul asupra lor. In numai 50 de ani, albinele ucigase au ajuns din Brazilia pana in sudul SUA si nu par sa se opreasca. In fiecare an, albinele ucigase inainteaza cu 300 de km spre nord. De ce fac aceste albine atat de multe victime? Surprinzator: din prea mult spirit defensiv. Iar ele stiu ca atacul este cea mai buna aparare. In primul rand, albinele ucigase ataca orice se apropie la o distanta mai mica de 450 de metri de stupul lor. Apoi, spre deosebire de albinele europene care folosesc doar 10 % dintre membrii coloniei pentru atac defensiv, ucigasele africane ataca cu toate unitatile disponibile. Iar cum un roi poate cuprinde intre 20.000 si 100.000 de membri, va puteti imagina ce au de infruntat victimele. Veninul albinelor africanizate nu este mai puternic decat cel al meliferelor europene. Insa albinele ucigase inteapa de 10 ori mai mult decat celelalte. Agresivitatea lor este mult mai puternica, nu renunta pana cand victima nu cade la pamant, ba chiar o urmaresc sute de metri sau poate kilometri intregi. In acest fel se asigura ca stupul si regina lor scapa nevatamati; un instinct de aparare dus la extrem. Analizate cu ochiul liber, albinele ucigase nu se deosebesc cu nimic de cele europene. Doar o analiza ADN si una chimica a substantelor componente ale veninului poate spune cu ce fel de albine avem de-a face.