Premieră istorică! Oamenii de știință au reușit să creeze primul șoarece lânos din lume, modificându-i genetic blana pentru a deveni mai groasă și mai pufoasă. Această realizare remarcabilă nu este doar o demonstrație spectaculoasă a biotehnologiei moderne, ci ar putea deschide calea pentru o adevărată revoluție în renașterea speciilor dispărute, inclusiv a mamutului lânos, scrie Daily Mail.
Un experiment inovator pentru crearea unei noi generații de mamut lânos
Cercetătorii de la Colossal Biosciences au reușit să creeze șoareci cu blană deasă și pufoasă prin modificări genetice ce includ ADN de mamut lânos. Deși aceste rozătoare nu vor deveni vedete într-un viitor „Jurassic Park”, specialiștii consideră că ele marchează un pas esențial în procesul de readucere la viață a mamutului preistoric.
Cercetătorii au folosit tehnici avansate de editare genetică, cum ar fi CRISPR, pentru a introduce gene asociate cu blana densă a mamiferelor din zonele reci. Rezultatul? Un șoarece cu un strat de blană asemănător celui al animalelor adaptate la condiții arctice. Această descoperire demonstrează că trăsături dispărute de milioane de ani pot fi reintroduse în genomul mamiferelor moderne.
Cum au reușit cercetătorii să reactiveze trăsăturile mamutului lânos
Analizând ADN-ul mamutului și comparându-l cu cel al elefanților moderni, cercetătorii au reușit să reactiveze trăsături esențiale pentru supraviețuirea în climate extreme. Prin modificarea a doar opt gene-cheie, șoarecii rezultați prezintă caracteristici fizice distincte, inclusiv o blană mult mai lungă și mai deasă decât a speciilor obișnuite, potrivit Daily Mail. Pe viitor, această tehnologie ar putea fi aplicată elefanților, deschizând calea pentru crearea unei noi generații de mamut lânos.
Dr. Beth Shapiro, director științific la Colossal, a subliniat că experimentul cu șoarecii reprezintă un pas crucial în testarea tehnologiei de de-extincție, demonstrând că editarea genetică poate influența semnificativ trăsăturile fizice ale unui organism. Cercetătorii au reușit să identifice genele esențiale care au contribuit la adaptarea mamutului lânos la mediul rece.
Elefanții asiatici moderni împărtășesc aproximativ 95% din genomul mamutului lânos, ceea ce îi face cei mai apropiați rude vii ale acestuia. Studiind ADN-ul ambelor specii, oamenii de știință au reușit să descifreze modificările genetice care au stat la baza evoluției mamutului.
Ben Lamm, CEO-ul Colossal, a remarcat că, dincolo de aspectul lor adorabil, acești șoareci oferă o oportunitate valoroasă de a înțelege modul în care modificările genetice pot îmbunătăți adaptarea la temperaturi scăzute. În lunile următoare, echipa de cercetători va analiza comportamentul rozătoarelor în diverse condiții climatice pentru a determina dacă schimbările din ADN le conferă o rezistență mai mare la frig.
Ce urmează?
Succesul acestui experiment ridică întrebarea: dacă un simplu șoarece poate fi transformat astfel, cât de departe suntem de readucerea la viață a unor specii iconice, precum mamutul lânos? Deja există proiecte ambițioase care vizează încrucișarea ADN-ului mamutului cu cel al elefanților asiatici pentru a recrea o variantă hibridă a gigantului preistoric.
Când a dispărut mamutul lânos? Ultimii giganți ai erei glaciare
Mamutul lânos (Mammuthus primigenius) a fost una dintre cele mai emblematice creaturi ale erei glaciare, însă schimbările climatice și intervenția umană au dus la dispariția sa. Deși majoritatea populațiilor de mamuți au dispărut în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, mici grupuri izolate au supraviețuit mult mai mult decât s-a crezut inițial.
Citește și: Cele mai frecvente boli de ochi ale pisicilor – cauze și simptome
Studiile genetice și descoperirile arheologice arată că ultimele populații de mamut lânos au trăit pe insula Wrangel, în Oceanul Arctic, până acum aproximativ 4.000 de ani. Aceasta înseamnă că, în timp ce în Egipt erau ridicate piramidele, pe această insulă îndepărtată încă existau mamuți. Izolarea i-a protejat de vânători, dar resursele limitate și problemele genetice cauzate de consangvinizare au dus în cele din urmă la dispariția lor.
Mamutul lânos a dispărut din cauza unei combinații de factori. Încălzirea globală de la sfârșitul ultimei ere glaciare a redus drastic habitatul său, transformând vastele pajiști arctice în tundră mlăștinoasă, unde hrana era mai puțin abundentă. În plus, vânătoarea intensă practicată de oamenii preistorici a accelerat declinul speciei. Pe insula Wrangel, dovezile sugerează că mutațiile genetice nocive acumulate într-o populație atât de mică au contribuit la extincția finală.