Acest mic pitigoi are corpul acoperit cu un penaj de culoare galbena pe partile inferioare si o dunga ingusta si intunecata pe centrul abdomenului, aripile albastre si fata alba, crestetul capului albastru si ochii prevazuti cu o banda orizontala, neagra, subtire. Sexele sunt similare ca infatisare, desi femelele au adeseori penajul mai putin lucios decat masculii. Exemplarele tinere, spre deosebire de cele adulte, au fetele galbene. Pasarile din specia Parus caeruleus emit o serie de apeluri clare, inclusiv niste sunete inalte, care pot fi traduse prin insiruirea de foneme: “sisisi”.Este o pasare acrobatica si iscoditoare, caracteristici ce i-au permis sa exploreze surse de hrana neobisnuite, de exemplu poate sa obtina lapte prin gaurirea dopului unei sticle cu ajutorul ciocului. Mai mult decat atat, pitigoiul albastru detecteaza si ciugule cablurile de alimentare din gradini, trasatura ce l-a facut sa fie “foarte indragit” de catre public. In timpul verii se hraneste indeosebi cu nevertebrate, iar iarna, cand insectele sunt rare, schimba aceasta hrana cu semintele.Cuibaritul are loc in gaurile din peretii exteriori ai cladirilor sau ai zidurilor, in copaci, precum si in cuiburi-cutii. Femelele captusesc gaurile sau cuiburile-cutie cu muschi, par si frunze, iar la inceputul lunii mai depun 7 pana la 12 (maximum 16) oua albe, impestritate cu rosu-maroniu. Masculul aduce mancare femelei, in timp ce ea are grija clocitului, care dureaza intre 12 si 16 zile. Dupa ce ouale eclozeaza, ambii parinti hranesc puii. Acestia incep sa se acopere cu pene dupa 15-23 de zile. Femele clocesc o singura data pe an. Specia Parus caeruleus poate fi intalnita in Marea Britanie, insa este absenta in zonele inalte ale Scotiei. Traieste, de asemenea, in Iberia si din Africa de Nord pana in Scandinavia, in Rusia, Turcia si Iran. Aceasta specie cosmopolita apare in acele habitate in care sunt copaci, inclusiv in paduri de foioase, livezi, garduri vii, parcuri si gradini suburbane.Sursa fotoCorina DovincaZooLand.ro