Dintre cele opt specii de leopard cunoscute in lume, rarul leopard persan este cel mai mare. In timp ce dimensiunea acestuia variaza considerabil de la o zona geografica la alta, principalele caracteristici ale animalului sunt impartasite de toate subspeciile. De obicei, indivizii din specia Panthera pardus saxicolor au picioarele scurte si o constitutie puternica si indesata, iar blana prezinta un model unic cu rozete negre pe partea din spate, pe partile laterale, pe umeri si coapse si pete negre pe cap, gat, piept si burta. Culoarea de fond este de la galben pal pana la auriu, cu exceptia partilor inferioare ale corpului, care sunt albe, de la barbie la coada. Modelul de rozete si pete se extinde pana la varful cozii lungi, care masoara intre 60-75 % din lungimea corpului cu tot cu cap. Craniul este in mod evident mare in raport cu restul corpului si permite, datorita muschilor maxilarului puternici, sa faca fata prazilor de dimensiuni mari.In general, leoparzii persani au o dieta variata si sunt capabili sa se adapteze la fluctuatiile in disponibilitatea prazii. Prin urmare, dieta acestui animal variaza in toata aria sa geografica. Astfel, in Iran, Armenia si Turkmenistan hrana este alcatuita, in mare parte, din capre, mistreti si mufloni (oi salbatice). Leoparzii persani vaneaza folosindu-se de puncte de observatie, cum ar fi: copacii sau aflorimentele stancoase, pentru a localiza prada, dupa care se furiseaza pana aproape de aceasta, napustindu-se in forta.Sunt considerate a fi animale nocturne, insa exista foarte putine studii care au luat in considerare in mod specific obiceiurile leoparzilor persani. In orice caz, in anumite regiuni, in care pradatori mari precum: leii sau tigrii sunt absenti, acesti leoparzi sunt mai putin nocturni. Mai mult decat atat, ca pradator de top, leopardul persan nu trebuie sa fie atat de preocupat in a-si ascunde prada, precum sunt rudele sale din Africa si Asia.Leoparzii isi marcheaza teritoriile printr-o varietate de moduri, cum ar fi: razuirea pamantului cu ghearele, pulverizarea cu urina si zgarierea copacilor. Desi, in mod normal, este un animal solitar, masculii vor ramane uneori cu femelele pentru perioade scurte de timp, dupa imperechere. Reproducerea poate avea loc in tot timpul anului, dar varfurile se inregistreaza in timpul iernii. Femelele dau nastere la unul pana la patru pui, dupa o perioada de gestatie de 90-105 de zile. Pui ajung rapid la independenta si se separa de mama lor la varsta de 13-18 luni. Leoparzii persani traiesc, in medie, 10-15 ani, si in mod exceptional 20.Sursa fotoCorina DovincaZooLand.ro