In ultimul timp, iubitorii de animale de companie exotice se intrec in a detine specii din ce in ce mai surprinzatoare. Deja reptilele sau arahnoidele au devenit companioni comuni. Insa cine ar fi crezut ca insectele pot deveni „cel mai bun prieten al omului”? Nu o sa va mai mire intrebarea aceasta dupa ce il veti cunoaste pe protagonistul articolului de fata. Gandacul de Madagascar este o insecta remarcabila si foarte prietenoasa. Este printre putinele specii de insecte care manifesta un oarecare grad de „domesticire”. Nu va asteptati sa execute comenzi ca un catel, insa daca doriti un animal de companie mai special, gandacul de Madagascar ar putea fi o alegere isteata.OrigineA patra insula ca marime din lume, Madagascar este casa multor specii de animale autentice. Aici traieste si gandacul de Madagascar, unul dintre cei mai mari gandaci din lume. Gromphadorhina portentosa este denumirea stiintifica a speciei cel mai des intalnite ca si animal de companie. Insula Madagascar poseda o clima tropicala, umeda si calda; conditii pe care trebuie sa i le furnizam gandacului si in captivitate. Traieste in padurile tropicale, pe sol, in locuri retrase, de obicei in apropierea copacilor putrezi sau sub cei fructiferi. Fructele rascoapte cazute pe jos sunt principala lor sursa de hrana. In contrabalanta, gandacii reprezinta un deliciu pentru pradatorii din zona: lemurieni, soparle sau pasari. Reprezinta o veriga importanta in ecosistemul insulei.DescriereGromphadorhina portentosa sunt gandaci mari care masoara intre 5 si 10 cm lungime si 2,5 cm latime. Dimorfismul sexual este bine reprezentat la aceasta specie. Asta inseamna ca masculii pot fi relativ usor deosebiti de femele. Un gandac mascul are un corp mai masiv, iar la nivelul torax-ului (sectiunea dura, chitinoasa a corpului aflata intre cap si abdomen) prezinta doua ridicaturi, „coarne”. In plus antenele sunt mai stufoase, „paroase”. Femela poseda un torax mai neted, cu proeminente mai sterse sau chiar absente. Gandacul de Madagascar se angreneaza intr-o ierarhie sociala bine stabilita. Masculii sunt teritoriali si isi manifesta dominanta. Anumite obiective dintr-un teritoriu (pietre, ridicaturi de pamant, trunchi de copac, hrana) sunt intens disputate de catre masculi. Se pare ca si femelele pentru imperechere aleg tot masculii alfa. In lupta sunt folosite „coarnele” de la nivelul toraxului. Combatantii pur si simplu se impung, asemenea berbecilor. Din fericire la final niciunul nu sufera raniri fizice, poate doar in orgoliu. Masculul alfa va domni peste obiectul castigat sau chiar peste un teritoriu destul de intins. Femele sunt gregare (se aduna in grupuri), nu se ierarhizeaza si de cele mai multe ori se invart in jurul masculului dominant. In aceste grupuri sunt acceptati si tinerii, care nu au ajuns inca la maturitate. Aceasta insecta mai este denumita si „gandacul suierator”. El prezinta pe partile laterale ale abdomenului niste orificii cu dublu rol: in respiratie si in comunicare. Remarcabila este cea de-a doua functie. Cand sunt stresati, pe durata ritualului de imperechere sau a luptelor, gandacii imping cu putere aerul prin aceste structuri, rezultatul fiind un suierat/ fluierat specific. Este unul dintre mecanismele de aparare ale acestei insecte.Alt mijloc de a scapa de belele este fuga. Gandacii de Madagascar sunt foarte rapizi si dispar imediat de la fata locului (calitate comun tuturor gandacilor). Asta pentru ca sunt lipsiti de aripi si atunci isi folosesc celelalte functii pentru a se apara. Picioarele acestor gandaci sunt acoperite de nanostucturi care le permit sa se catere pe orice suprafata verticala. Majoritatea speciilor sunt nocturne si se sperie de lumina.ReproducereEste remarcabila la aceste insecte. Spunem despre gandacii de Madagascar ca sunt vivipare false (vivipar= care naste pui vi). Termenul corect este de ovovivipare, calitate intalnita si la unele specii de pesti de acvariu. Asta inseamna ca: femela dupa fecundare depunde ouale intr-o structura asemanatoare unui saculet numita ooteca. Ooteca este astfel organizata incat fiecare ou se afla intr-un compartiment propriu. Ooteca este depozitata in abdomenul femelei unde va avea loc „gestati” timp de 60 de zile. Pe durata a 2 zile ouale vor ecloza, iar femela „va da nastere” puilor numiti nimfe. Dintr-o gestatie pot rezulta 30- 40 de urmasi.Nimfele sunt de dimensiunea unui sambure de pepene rosu si au forma corpului identica cu a parintilor. Sunt de culoare alba la inceput. Ele vor trece printr-o serie de 6 naparlirii pana sa ajunga la maturitate, care are loc la varsta de 5 luni. Pe masura ce naparlesc culoarea se intensica, ajungand la maro inchis. Dupa eclozare nimfele isi consuma ooteca, ce le ofera un plus de energie. Mama isi ingrijeste progeniturile si le ofera protectie in caz de pericol. Puietul se aduna in jurul ei, iar ea ii va acoperi (asemenea unei closti). La 6 luni nimfele ajung la maturitate sexuala.Speranta de viata a unui gandac de Madagascar este cuprinsa intre 2 si 5 ani. O femela de-a lungul vietii poate da nastere la peste 700 de urmasi.Cu informatii despre cresterea si intretinerea in captivitate a acestor uimitoare insecte vom reveni intr-un articol viitor.Sursa fotoNicolae HaseganZooLand.ro