Reproducerea tarantulelor nu este un procedeau extrem de complicat, insa nu se recomanda incepatorilor. Exista trei scenarii posibile ce pot decurge din incercarea de imperechere: femela consuma masculul, ambii parteneri vor iesi raniti din aceasta intalnire sau veti obtine urmasi. Din ce vedem, 2 din 3 scenarii sunt pesimiste. Cereti sfatul unui crescator avizat de tarantule, daca incercati sa inmultiti pentru prima oara aceste animale captivante. Reproducatorii Masculul: poate fi recunoscut fata de femela prin faptul ca este de dimensiuni mai mici si prezinta pe prima pereche de picioare asa numitele apofize tibiale, care apar odata cu naparlirea de maturitate. Apofizele tibiale se prezinta ca doua carlige la nivelul membrelor din prima pereche. Cu acestea masculul va apuca coltii femelei si o va ridica pentru a o putea insemina. Cand se simte pregatit pentru reproducere, masculul va construi o panza de forma unui hamac. Apoi se va freca pe aceasta panza si va elibera sperma. Dupa ce sperma a fost depozitata pe panza, masculul se va plimba pe ea si o va extrage cu ajutorul unui carlig in interiorul bulbilor sexuali. Bulbii sexuali, asemanatori cu niste manusi de box, sunt niste formatiuni situate la nivelul pedipalpilor masculilor (pedipalp- a 5-a pereche de picioare, situate anterior, de dimensiuni mai reduse decat celelalte). Din acest moment masculul este fertil si pregatit de imperechere. Atentie: masculii in varsta sunt de obicei sterili, nu mai au capacitatea de a produce sperma. Alegeti pentru inmultire doar masculi tineri. In general, masculii traiesc mai putin de cat femelele. Femela: este de dimensiuni mai mari decat masculul si traieste pana la 25 de ani. Este recomandat sa fie inmultita cu cel putin 6 luni ianinte de urmatoarea naparlire. Aceasta deoarece in momentul naparlirii, femela isi pierde organele sexuale externe, inclusiv receptaculii seminali, in care masculul isi depoziteaza sperma. Asa se face ca dupa fiecare naparlire femela este practic virgina. Pentru a preintampina aceasta pierdere de material seminal se va imperechea femela la cateva luni dupa naparlire, avand astfel timp suficient pana la urmatoarea, sa depuna ouale. Pregatiri pentru imperechere Femelele tarantule au obiceiul sa isi consume masculii dupa imperechere. Regula nu este general valabila pentru fiecare specie sau chiar fiecare individ. Pentru a preveni acest fapt, cei doi parteneri vor fi bine hraniti cu cateva saptamani inainte de imperecherea dorita. Avand femela satula, e mai putin probabil sa isi manance partenerul. Alegeti reproducatori din aceeasi specie, evitati hibridizarile, deoarece sunt mult mai dificile. Imperecherea In mediul natural, masculul este cel care pleaca in cautarea femelei. Asa ca si in captivitate, el va fi cel care este introdus in terariul femelei. Invers, femela se va stresa si va putea deveni agresiva. Asezati masculul intr-un capat al recipientului si lasati-l sa inainteze usor spre femela. Imperecherea se recomanda a fi facuta noaptea, asa cum se intampla si in natura. Dansul curtarii este reprezentat de afundari cu abdomenul in substrat si de batai ale picioarelor in sol. Cu acest mers cadentat masculul va oportuna femela. Ea, la randul ea poate executa acest dans. In momentul intalnirii, masculul cu ajutorul apofizelor tibiale va aborda coltii femelei si o va ridica, pentru a-i expune portiunea inferioara a corpului. Efortul este unul masiv intrucat, unele femele pot fi de doua ori mai mari de cat partenerii. Daca femela este receptiva, el va introduce sperma in receptaculii seminali ai ei, cu ajutorul bulbilor sexuali. In receptaculii sexuali, femela va depozita sperma pana in momentul in care este pregatita de depunere. Imperecherea poate dura de la cateva secunde la cateva ore, timp in care cei doi vor fi supravegheti de aproape. Fiti pregatiti cu un borcan sau o carte sa ii despartiti pe cei doi in cazul in care devin agresivi. Dupa imperechere, scoateti imediat masculul, altfel exista riscul sa fie mancat. Depunerea oualor Dupa imperechere femela va trebui hranita bine, pentru a avea energia sa depuna sacul cu oua. Poate dura de la 4 la 20 saptamani pana cand femela sa depuna. Intervalul variaza in functie de specie, umiditate, temperatura.Pe masura ce este pregatita de acest eveniment, abdomenul se va mari in volum. Iminenta depunerii este asemanatoare cu cea a naparlirii. Femela va refuza mancarea, se va ascunde in vizuina, va intinde panza. In acest moment, ea nu va fi stresata in niciun fel. In cele din urma ouale si sperma vor fi depuse simultan intr-un cocon, pe care il va sigila. De la specie la specie, pot fi depuse intre 50 si 2000 de oua. Femela tarantula are instinctul matern bine dezvoltat in aceasta perioada, ingrijindu-se de cocon. La unele specii, femela isi poarta coconul cu ea, il intoarce pe toate partile. Eclozarea Poate dura 4-16 saptamani pana cand sacul sa fie spart de puiet. In interiorul sacului puii trec prin doua naparliri ajungand la stadiul de larva cand devin mobili. In acest moment, femela va fi despartita de sac, deoarece isi poate manca puii imediat dupa eclozare. In stadiul de larva, puii au forma de paianjen insa sunt deschisi la culoare. Abia la urmatoarea naparlire vor capata caracterele pe care le au la maturitate. Pentru inca doua naparlirii ei pot fi lasati impreuna, apoi vor incepe la randul lor sa practice canibalismul. In acest moment, vor fi adapostiti separat in recipiente de medicamente, borcane, caserole de plastic etc. puii vor fi hraniti cu insecte de dimensiuni mici, de 3 ori pe saptamana. Femela mai poate depune un sac cu oua, la cateva saptamani dupa primul, rastimp in care va fi bine hranite si lasata sa se odihneasca. Daca acest lucru nu se intampla, la urmatoarea naparlire va scapa de rezerva de sperma. Surse foto: 1, 2 Nicolae Hasegan ZooLand.ro