Primul lucru care ne vine in minte atunci cand ne gandim la acest animal este mirosul neplacut pe care il elimina. Abia apoi proiectam imaginea unui animal alb-negru cu coada stufoasa. Cu o reputatie nu tocmai pozitiva, sconcsul este un animal inteligent si deosebit de interesant. In tarile vestice, in special in SUA, sconcsii au devenit excelente animale de companie. Insa in acest articol ne vom ocupa de sconcsul dungat, asa cum se prezinta el in mediul natural. SpeciiSconcsul dungat (mephitis mephitis) este cel mai raspandit si mai cunoscut membru al familiei Mephitidae (familia sconcsilor). Din aceasta familie fac parte si doua specii de bursuc puturos, care traiesc in Filipine si Indonezia. In rest toate celelalte specii de sconcs traiesc pe teritorul SUA si Canada. Pe langa sconcsul dungat si alte cateva specii asemanatoare, exista si tipuri de sconcs cu blana patata, crem sau maronie, precum si indivizi albinosi. Familia sconcsilor este cel mai apropiat inrudita cu familia nevastuicilor si dihorilor (Mustelidae).HabitatSconcsul vargat traiesti in zonele de campie, desert, suburbii, padure din SUA si sudul Canadei. Adesea ajunge in orase, in cautarea hranei in tomberoanele de gunoi. Nu de putine ori, intrusii in alb si negru au patruns si in casele oamenilor, atrasi de mirosul mancarii.DescriereSconcsul dungat este o specie mijlocie din aceasta familie. Este de dimensiunea unei pisici de casa. Celelalte specii de sconcs pot cantari intre 500g si 8kg si pot masura intre 40 si 90 de cm. Sconcsul vargat are blana de culoare neagra cu doua dungi albe ce strabat corpul pe laterale. In regiunea cefei, cele doua linii conflueaza determinand o portiune complet alba. Unele exemplare pot prezenta linia alba si la nivelul cozii, altora coada le este formata din fire de par alb si negre, inspicate. Botul si fruntea sunt brazdate de o alta linie subtire de culoare alba. Coada este lunga si stufoasa.Capul este alungit, cu bot subtire si ochi mici, membrele anterioare se termina cu labe cu 5 degete, dotate cu unghii ascutite si puternice. Membrele posterioare prezinta doar 4 degete, lipsite de unghiile mari.Mirosul neplacutFiecare sconcs are in dotare doua glande perianale ce secreta o substanta uleioasa si urat mirositoare. Mirosul si compozitia chimica a acestei secretii este asemanatoare cu cea a mercaptanului, folosit in distributia gazelor naturale.Scopul acestei secretii este unul defensiv. Atunci cand animalul se simte amenintat, isi intoarce posteriorul spre agresor si pulverizeaza spray-ul puturos. Jetul poate ajunge pana la 3-4 metri. Pe langa mirosul insuportabil, secretia irita ochii, ametind atacatorul. Mirosul se poate raspandi pana la 2 km si ramane impregnat in blana timp de cateva zile.Cantitatea totala de substanta odorizanta stocata de glandele perianale incape intr-o lingura de supa. Aceasta cantitate este suficienta pentru 6 atacuri defensive. Dureaza aproape 10 zile pana cand glandele refac stocul. Din acest motiv sconcsii nu recurg la aceasta tactica de aparare decat in extrema urgenta. Mai intai ei isi previn dusmanul prin hasaituri, infoierea cozii, batai din picioare.Foarte rar pradatori locali precum cioiti, lupi sau vulpi ataca sconcsul. Singurul pradator natural de temut este o specie mare de huhurez. Pasarile au mirosul slab dezvoltat si ataca de deasupra, fapt ce neutralizeaza principala arma de aparare a sconcsului.Dieta si comportamentSconcsii sunt animale omnivore. Vanatori nocturni, ei pleaca in cautarea hranei dupa apus. Consuma atat vegetale (fructe de padure, ciuperci, nuci, frunze, radacini), cat si insecte (viermi, larve, gandaci, lacuste etc) sau chiar oua, pasari mici, rozatoare. Din cand in cand au si apucaturi necrofage, consumand cadavre ale altor animale. Sunt experimentati cautatori in gunoaie alaturi de ratoni. Din acest motiv orasul ii atrage precum un miraj. Din pacate acest lucru se dovedeste fatal pentru multi dintre ei. Din cauza vazului slab, sconcsii nu reusesc sa se fereasca la timp de masini.Auzul si mirosul sunt principalele simturi dupa care se ghideaza sconcsul. Acest animal este foarte atras de stupurile cu miere. Datorita blanii foarte deasa, intepaturile albinelor sunt resimtite mai putin. Mamele isi invata puii de mici cum sa rapuna un fagure cu miere.Sconcsii sunt animale solitare, exceptand sezonul imperecherilor cand masculii pornesc in cautarea femelelor. Traiesc in vizuini construite de alte animale, in scorburi si chiar in cladiri abandonate. In perioadele cu temperaturi scazute, femelele in general, se aduna mai multe intr-o vizuina pentru a se incalzi reciproc. Daca temperaturile se mentin scazute, sconcsii intra intr-o aparenta hibernare, refuzand hranirea si activitatea in exterior.ReproducereFemele sconcs intra in calduri o data pe an, prin martie- aprilie. Masculii se lupta intre ei pentru a cuceri cat mai multe femele. In principal, in lupta sunt folosite ghearele puternice, insa in anumite circumstante adversarii apeleaza si la arma urat mirositoare. Gestatia dureaza 65 de zile, iar pe la sfarsitul lui mai, femela da nastere la 2 pana la 10 pui. Acestia se nasc orbi, surzi si cu o blanita scurta si moale. La nastere nu au capacitatea sa pulverizeze secretia puturoasa. Abia dupa 3 saptamani, cand li se deschid ochii si pot auzi, aceasta abilitatea le apartine si lor. La 2 luni, micutii sunt intarcati si invatati de mama sa vaneze. Vor sta sub protectia mamei pana la 1 an, cand vor deveni maturi sexual.90% dintre sconcsi mor in prima lor iarna. Restul traiesc pana la 2-3 ani in salbaticie. In captivitate un sconcs traieste pana la 15 ani.Sursa foto: 1, 2Nicolae HaseganZooLand.ro