Foca de Baikal, cunoscuta pe plan local si sub numele de Nerpa, este singura specie de foca de apa dulce. Lacul Baikal este un imens rezervor de apa dulce (10% din totalul de apa dulce al Terrei, exceptand ghetarii) ce se lauda cu o flora si o fauna autentica ( 80% din speciile de plante si animale, re intalnesc doar aici). Dintre acestea, marea vedeta este foca de Baikal, o minunatie si o ciudatenie a naturii.Habitat si origineDin punct de vedere genetic, foca de Baikal este inrudita indeaproape cu foca inelata (Pusa hispida) ce traieste in regiunile arctice. Dar cum a ajuns foca de Baikal in interiorul continentului, la aproape 2000 de km de Oceanul Arctic?! Cea mai plauzibila explicatie se refera la Epoca de Gheata cand glaciatiunea a impins populatiile de foci inspre sud, unele exemplare ramanand blocate aici dupa retragerea ghetarilor.Foca de Baikal traieste doar pe intinderea acestui lac, cu o suprafata de 31,722 km2. Lacul Baikal este situat in Siberia, Rusia. S-au constat deplasari ale focilor si pe cursul raurilor si fluviilor ce alimenteaza acest lac. De-a lungul unui an, focile monitorizate in cadrul unui studiu s-au deplasat intre 600 si 1200 de km, in cadrul lacului, de la extremitatea nordica pana la cea sudica.Focile sunt singurii pradatori din acest lac, avand la dispozitie toata rezerva de peste a lacului. Acesta fiind motivul pentru care aceste animale au rezistat si prosperat aici. Ba mai mult, focile de baikal nu au niciun pradator natural, exceptand ursii bruni care din cand in cand mai ataca focile de mal si bineinteles omul.DescriereFocile de Baikal reprezinta o specie de talie medie- mica de foci. Masoara in jur de 1,3 m si cantaresc in medie 70-90 de kg; insa exista exemplare care pot ajunge si pana la 150 de kg. masculii sunt mai mari decat femelele, fiind singura caracteristica vizibila dupa care pot fi recunoscute cele doua sexe.La maturitatea, foca de Baikal are forma de fus, cu cap mare si rotund. Se deosebesc de celelalte specii de foci arctice prin membrele anterioare puternice dotate cu unghii ascutite, ochii mai mari cu simtul vazului mai bine dezvoltat si un surplus de 2 l de sange, care le ajuta sa poata petrece mai mult timp sub apa. Focile de Baikal sunt mai gratioase decat celelalte.Corpul este acoperit de o blana groasa, de culoare gri-argintiu la nivelul spatelui, si gri deschis, aproape galben la nivelul abdomenului. Foarte rar se intalnesc exemplare cu blana inelata/ patata. Stil de viataPerioada imperecherilor debuteaza imediat dupa ce puii au fost intarcati (sfarsitul lui mai). Masculii sunt poligami, imperechindu-se cu 3-4 femele in acelasi an. Disputele teritoriale intre masculi nu sunt atat de agresive ca la alte animale. Actul sexual are loc in apa.Gestatia dureaza 9 luni. In lunile februarie si martie se nasc puii. O femela naste un singur pui. Foarte rar de intalnesc si sarcini gemelare, focile de Baikal fiind printre putinele specii de foca ce pot avea gemeni. De regula fratii gemeni, stau impreuna dupa ce au fost intarcati, avand o relatie apropiata. Puii cantaresc 4-5 kg la nastere si au o culoare galben-verzuie. In urmatoarele 2 saptamani vor capata blana alba, pufoasa.Femela gestanta sapa vizuini in gheata si zapada depusa pe suprafata lacului. O vizuina poseda o cale de comunicare cu apa si una sau mai multe guri de aerisire. Pana la cateva saptamani puiul traieste exclusiv in vizuina, fiind hranit cu lapte de catre mama sa.La 2,5 luni puiul este intarcat. Acum el deja a imbracat blana argintie de adult si este capabil sa vaneze. La femele, maturitatea sexuala este atinsa la 3-6 ani, iar la masculi la 4-7 ani. Insa la focile de Baikal s-a observat o capacitate de adaptare extraordinara: in perioadele in care populatia se rareste femelele tind sa se maturizeze sexual mai devreme, asigurand perpetuarea speciei. Focile de Baikal traiesc mai mult decat restul focilor ajungand pana la 50-55 de ani. Pana la 35 de ani, femelele sunt active sexual. Aproximativ 88% din focile active sexual, se reproduc in fiecare an. Mii de pui sunt bascuti in fiecare an.Iarna, lacul Baikal ingheata in intregime. Masculii isi petrec iarna sub gheata, in timp ce femelele isi sapa vizuinele mai sus amintite. Fiecare foca isi construieste si mentina deschisa cate o gura de aerisire. Unele foci pot avea mai multe orificii de aerisire, in timp ce in iernile mai aprige, mai multe foci pot intretine aceeasi gaura in gheata. Gaurile sunt sapate cu ghearele puternice, dar si cu capul, dintii sau inotatoarele posterioare. Focile tinere detin o singura gura de aerisire.Pe masura ce gheata se topeste, grupuri de foci se strang in jurul ochiurilor de apa dezghetate. In mai, majoritatea focilor migreaza spre extremitatea nordica a lacului unde gheata inca nu e topita. In aceasta perioada focile naparlesc. Daca nu mai exista gheata pe lac, focile sunt nevoite sa naparleasca pe uscat. Pe durata naparlirii, focile de Baikal sunt inactive si nu se mai hranesc, fiind foarte vulnerabile. Daca temperaturile de afara sunt ridicate, multe foci pier din cauza supraincalzirii.In lunile de urmeaza, focile se intorc in partea de sud a lacului, unde exista multe insule si insulite, pe care focile ies sa se odihneasca. Aici concurenta e mare pentru fiecare colt de uscat.Pe masura ce se apropie iarna, iar lacul incepe sa inghete, focile se deplaseaza spre locurile unde gheata e deja formata.Focile de Baikal se hranesc in principal cu peste. O foca adulta consuma aproximativ 4 kg de peste zilnic. Intr-un singur an, intreaga populatie de foci din lac consuma 64000 de tone de peste, adica aproape jumatate din biomasa lacului Baikal. Omulul si golomyanka sunt speciile cele mai vanate. Pe langa acestea, focile de Baikal cosuma si cantitati importante de nevertebrate si crustacee.Vanatoarea are loc la apus si noaptea, cand focile inoata pana la 100 de m adancime unde traiesc pestii golomyanka. Pe timpul zilei focile adulte pot inota si pana la adancimi de 400 de m. Pot petrece 20-25 de minute sub apa; insa focile speriate si amenintate, pot sta sub apa si 1 ora. Chiar daca pe uscat focile de misca anevoios, in apa, focile sunt adevarate torpile, fiind foarte eficiente la vanatoare. Vazul este principalul simt dupa care se ghideaza in apa. Focile tinere vaneaza mai la suprafata apei, tot pesti golomyanka, deoarece sunt mai imobili si mai usor de capturat.Toamna, inainte ca lacul sa inghete complet, focile se deplaseaza in zona golfurilor unde vaneaza peste din familia sculpinilor. Acesti pesti traiesc in ape namoloase, motiv pentru care stomacul loc este plin de aluviuni, nisip si pietris fin. Nisipul si pietrisul se deplaseaza prin tot tractul digestiv al focilor, facilitand eliminarea parazitilor interni. In acest fel, focile isi mentin sanatos organismul si pregatit pentru iarna grea ce va urma.ConservareIn prezent, populatia de foci de Baikal nu este amenintata cu disparitia, chiar daca numarul lor a scazut drastic in ultimii zeci de ani. Se considera ca un numar de 50.000- 80.000 de foci inca mai traiesc pe lacul Baikal.Principala amenintare este omul. In Rusia, aceata specie nu este protejata de lege si orice cetatean poate obtine permisul de vanatoare. Focile de Baikal sunt vanate pentru blana, grasime si carne. Puii sunt cei mai cautati, pentru blana lor alba si moale. Aproximativ 3000 de pui sunt ucisi anual. Focile concureaza acerb cu pescarii, deoarece vaneaza aceleasi specii de peste; acesta fiind un alt motiv pentru care focile sunt vanate. Nu in ultimul rand, poluarea este un inamic de temut al acestor animale. Numarul mare de fabrici si orase din jurul lacului, face ca apa lacului sa fie grav poluata, fapt ce se reflecta in starea de sanatate a focilor.Surse foto: 1, 2, 3Nicolae HaseganZooLand.ro