Rujetul este o boala porcina des intalnita in zona temperata, numita popular si branca. In anul 1880 a fost descoperit de catre cercetatorii vremii agentul patogen care produce rujetul. Pana atunci acesta era confundat cu antraxul. Agentul patogen care produce rujetul este o bacterie numita Erysipelothrix rhusiopathiae. Acesta este un organism rezistent care poate trai in tesuturile animalelor moarte sau in tesuturi in descompunere. Poate sa reziste efectelor marinatului (in bait sau saramura), afumatului, congelatului sau uscarii carnii perioade foarte lungi de timp. Aceasta bacterie, este in schimb destul de sensibila la tratamentul termic si moare la temperaturi care ar praji bine carnea. Se crede ca aceasta bacterie traieste in sol ca saprofit si se poate inmultii daca are conditii favorabile de temperatura, umiditate, iar solul este suficient de bogat in humus. De obicei dezinfectantii comerciali reusesc sa omoare aceasta bacterie. Erysipelothrix rhusiopathiae se gaseste in marea parte a globului si poate infecta o varietate mare de mamifere, pasari, pesti si insecte. Ca importanta economica efectul acestei bacterii este major la porci, curcani si la oi. Si infectia la oameni este destul de raspandita cauzand o boala de tip erizipeloid. Aceasta poate fi o boala profesionala a veterinarilor, persoanelor care manipuleaza carne proaspata sau persoanelor care manipuleaza peste, in special maritim. Sunt de asemenea cunoscute cazuri in care s-au infectat persoane care si-au sacrificat porcinele in propria gospodarie. Probabil sursa principala de infectare cu Erysipelothrix rhusiopathiae este solul. Fiind un organism saprofit care poate trai si pe tesuturi in descompunere neavand nevoie de un alt animal sa-i fie purtator. Cu toate acestea alta sursa de infectare poate fi un animal purtator. Organismul poate trai in amigdalele sau in tesutul linfatic din tubul intestinal al porcilor aparent sanatosi. Porcii care se infecteaza cu Erysipelothrix rhusiopathiae pot sa nu sa arate simptome clinice ale acestei infectii, dar in oricare dintre aceste cazuri organismul poate fi eliminat prin urina sau fecale. Porcii care mor din cauza acestei infectii pot ramane nediagnosticati contaminand zona, fiind sursa de epidemie pentru ceilalti porci. Este de asemenea foarte probabil ca pasarile salbatice sa aduca aceasta boala in zona in care sunt crescuti porcii contaminand-o prin fecale. Animalele se infecteaza prin contact direct cu solul contaminat, prin ingestie de hrana sau apa contaminata sau prin rani infectate. Luptele dintre porci pot provoca rani in zona ratului, la fel si ramatul printre pietre ascutite. Intrucat agentul patogen se gaseste si in sangele animalului infectat exista posibilitatea ca insectele ce se hranesc cu sange sa transmita infectia altor porci. Rujetul poate fi intalnit intre porci si intr-o forma usoara care trece nedetectata, astfel aceste animale devin imune la agentul patogen in mod natural. Intr-o ferma unde se intampla acest lucru s-ar putea crede ca nu exista rujet, dar aceasta situatie se schimba in eventualitatea izbugnirii unei epidemii. Simptomele rujetului sunt clasificate ca fiind acute subacute si cronice. Rujetul acut se caracterizeaza printr-o izbugnire rapida care afecteaza simultan mai multe animale din turma. Desi doar cativa porci pot prezenta simptome de boala, multi dintre ei pot avea febra, temperaturi mai mari de 40 grade Celsius. Porcii bolnavi tind sa ramana acolo unde au culcusul, dar in acelasi timp par alerti. In cazul in care acestia sunt deranjati sau manati de acolo fiind fortati sa se miste vor protesta guitand deoarece le este dureros sa-si aseze greutatea pe picioare. In alte situatii animalele par sa aiba un mers intepenit sau pot sta asezati pe picioarele din spate, cu capul atarnand astfel incat au spatele arcuit. Daca sunt lasati in pace, porcii isi vor cauta imediat o pozitie mai confortabila. Cele mai multe animale par putin interesate de mancare sau pot renunta la mancare in totalitate. Alte simptome des intalnite sunt greata si varsaturile. Unii porci par sa respire greu si au tuse neproductiva. In cazul in care se schimba fecalele porcilor acestea vor avea un aspect uscat si vor fi reduse cantitativ. Incazul in care nu li se acorda tratament majoritatea porcilor vor muri dintr-o data, altii vor fi bolnavi intr-un mod vizibil, cum am descris anterior, iar altii vor muri in 7-10 zile. In timpul fazei acute multor porci le vor aparea pe piele urticarii. In aceasta faza se pot remarca zone pe piele de culoare roz deschis pana la violet inchis. Aceste pete par sa fie elevate si mai ferme la atingere, iar in cele mai multe cazuri au margini bine definite. Forma petelor este destul de caracteristica si usor de recunoscut, deoarece aceste pete au de obicei forme patrate, dreptunghiulare sau de romb. Astfel de pete pot acoperi o suprafata destul de mare din pielea animalului. Astfel de pete pot fi observate cu usurinta pe porcii cu pielea deschisa la culoare, dar pot fi trecute usor cu vederea la porcii de culoare mai inchisa, mai ales daca acestea sunt putine la numar. Petele de pe piele pot disparea in cateva zile, sau pot sa devina zone de piele uscata, intarita si mai inchisa la culoare. Aceste zone de piele moarta pana la urma se vor coji, dar vor lasa in urma cicatrici. In acest caz se pot observa si pierderi din varful urechilor si a cozii. De obicei in acest caz are loc o infectie secundara lucru care incetineste procesul de vindecare. Desi rata mortalitatii porcilor cu rujet nu este ridicata, animalele infectate vor ramane probabil cu artrita devenind apoi neprofitabili. Tratamentul fazei acute se face cu antibiotice din clasa penicilinelor, iar dupa 2 saptamani bacteria este eliminata din organism. Profilaxia se face cu vaccin anti-rujetic, administrat annual, care face parte din schema obligatorie de vaccinre la porcine. Surse foto: 1 Nicolae Hasegan ZooLand.ro