Printre cele mai carismatice si recunoscute mamifere din fauna diversa a Africii, rinocerul alb, este cea mai mare dintre cele cinci specii de rinoceri si una dintre cele mai mari animale terestre, intrecut la marime doar de elefantul african si cel asiatic. Contrar asteptarilor sugerate de numele comun ale acestei specii, acest animal, practic lipsit de par, nu are culoarea alba. Culoarea rinocerului alb este de fapt cenusiu deschis spre maro galbui. Denumirea de rinocerul alb deriva practic dintr-o traducere defectuoasa. Deseori acest animal mai este numit rinocerul cu buze patrate din cauza buzei superioare, late si nu ascutita ca la rinocerul negru. Rinocerul alb se mai deosebeste de cel negru si printr-un craniu mai mare cu o frunte mai putin ascutita si umeri mai pronuntati. Ca si rinocerul negru si cel de Sumatra aceasta specie are doua coarne, cel din fata fiind mai lung decat celalalt. Acesta are o lungime medie se 60 centimetri, iar ocazional poate ajunge la enormul 1,5 metri. Marime Lungimea capului si a corpului la mascul: 3,70 – 4 metri;Lungimea capului si a corpului la femela: 3,40 – 3,65 metri;Lungimea cozii: 70 centimetri;Inaltimea la nivelul umerilor la mascul: 1,70 – 1,86 metri;Inaltimea la nivelul umerilor la femela: 1,60 – 1,77 metri;Greutatea masculuilui: 2,3 tone;Greutatea femelei: 1,7 tone. Biologia Rinocerul alb este considerat cea mai sociabila specie de rinoceri. Femelele sunt observate deseori impreuna cu ultima lor generatie de pui. Acestia raman in jurul mamei pana cand se naste urmatorul pui. Ocazional pot fi observate asocieri de 14 sau mai multi indivizi in care exemplarele tinere se grupeaza impreuna, la fel si mamele cu puii lor. Masculii dominanti sunt de obicei solitari marcandu-si teritoriul prin imprastierea de fecale si urina, tarandu-si picioarele si distrugand vegetatia folosindu-se de coarne. Masculii dominanti tolereaza femelele si masculii neadulti pe teritoriul lor si vor impiedica femelele in calduri sa plece. Orice alt mascul care patrunde pe teritoriu va fi confruntat. Bataile sunt rare, de cele mai multe ori confruntarile desfasurandu-se prin etalarea coarnelor si fugarirea oponentului. Inmultirea are loc pe tot parcursul anului. Dupa curtare si imperechere, proces care dureaza intre una si trei saptamani, femela paraseste teritoriul masculului dominant. Perioada de gestatie este de aproximativ 16 luni, iar rezultatul este un singur pui foarte activ. Puii vor fi intarcati la o varsta intre unu si doi ani de la nastere. Intervalul normal intre nasteri pentru o femela rinocer este cuprins intre doi si trei ani. Maturitatea sexuala este atinsa la aproximativ sase ani la femele si intre zece si doisprezece ani la mascul. Rinocerii albi sunt erbivori si pasc cantitati mari de iarba. Acestia beau apa aproape zilnic din baltile din apropiere, desi ar putea supravietui fara apa pana la cinci zile in contitii de seceta. Rinocerii au vazul slab dezvoltat, in schimb au auzul si mirosul foarte fin. Distributie Se cunosc doua subspecii de rinocer alb separate geografic, cea nordica si cea sudica. In trecut rinocerii albi nordici puteau fi gasiti din nordul Africii centrale pana in sudul desertului Sahara. Acum rinocerul alb nordic este cea mai rara specie de rinocer gasita in Parcul National Garamba din Republica Democrata Congo. Doar patru exemplare au fost contabilizate in anul 2006, atunci cand zona a fost cercetata intens. In acelasi timp subspecia sudica este cea mai numeroasa specie de rinoceri cu prevalenta cea mai mare in Africa de Sud (93%). Populatii cu mult mai mici pot fi gasite si in vechiul areal in tari cum ar fi Botswana, Namibia, Swasiland si Zimbabwe, dar si in tari in care a fost introdus de curand cum ar fi Zambia, Uganda si Kenya. Habitat Rinocerul alb poate fi intalnit pe pasuni si in savana. Acestia prefera terenuri plate care sa aiba tufisuri pentru a se adaposti, iarba pentru mancat, apa pentru adapat si in care sa se balaceasca ocazional. Rinocerii albi pot fi intalniti de asemenea si in regiuni mai mlastinoase. Amenintari Declinul populatiei de rinoceri albi este una dintre cele mai mari tragedii intamplate faunei salbatice in zilele noastre. La fel ca si rinocerul negru, rinocerul alb sufera de pierderea habitatului si de braconajul care alimenteaza piata internationale de coarne de rinocer. Exista doua piete principale pentru comercializarea coarnelor de rinocer. In tarile asiatice, in special China, Taiwan si Corea de Sud, unde coarnele de rinocer sunt folosite in medicina traditionala si in Orientul mijlociu in tari ca Yemen si Oman, unde cornul de rinocer este considerat un material pretios, din care se confectioneaza manerele ornamentale ale unor pumnale ceremoniale care se numesc jamiyas. Situatia pentru subspecia nordica a fost exacerbata de razboaie civile atat in Republica Democrata Congo cat si in Sudan care au slabit si mai mult eforturile de conservare. Rinocerul alb nordic avea in anii 1960 o populatie de aproximativ 2.250 examplare distribuita in cinci state africane. In anii urmatori din cauza braconajului, populatia a scazut la doar 15 exemplare, toate protejate in Parcul National Garamba din Republica Democrata Congo. Populatia de rinoceri a fost afectata semnificativ si de distrugerea habitatului si de urbanizare. Sursa foto Nicolae HaseganZooLand.ro