Dintre toate fapturile marine, delfinul este cel mai iubit. Exista peste 35 de specii de delfin, iar dintre acestea delfinul cu bot gros, numit si afalinul, este cel mai cunoscut. Cu o inteligenta sclipitoare, delfinul afalin este vedeta din toate productiile hollywoodiene pe care le-am indragit in copilarie si nu numai. Sa il cunoastem mai bine! Areal De obicei delfinul cu botul gros traieste in apele care au o teperatura la suprafata cuprinsa intre 10 si 32 grade Celsius. Cu toate acestea unele grupuri migreaza in functie de sezon. De exemplu populatiile de pe coasta Atlanticului se gasesc in zone tropicale, subtropicale si temperate. Habitat Delfinii cu botul gros se gasesc in toate apele oceanelor mai putin in zonele polare. Acestia traiesc in golfuri, estuare, in apropierea tarmurilor sau in raurile mari care au estuar. Cei care traiesc in zonele apelor adanci ies la suprafata cam o data la doua minute sa respire, iar cei care traiesc aproape de tarm respira de doua sau trei ori pe minut. Exista si situatii in care delfinii cu botul gros se scufunda foarte adanc incat respira doar o data la patru, cinci minute. Descriere Delfinii cu botul gros sunt fusiformi, iar corpurilor acestora le lipsesc multe dintre caracteristicile mamiferelor terestre cum ar fi blana, urechile externe si membre posterioare. Corpul fusiform reduce turbulentele si permite delfinului sa se deplaseze sub apa la viteze mari. Delfinii au doua inotatoare anterioare, o inotatoare dorsala si doua inotatoare ventrale. Inotatoare dorsala este inalta, curbata si pozitionata la mijlocul spatelui. De obicei acesti delfini sunt de culoare neagra, cenusii pe partile laterale si albi pe burta. Cateodata albul de pe burta poate avea tente rozulii. La nastere, delfinii cu botul gros au o lungime cuprinsa intre 84 si 140 de centimetri si o greutate cuprinsa intre 14 si 20 de kilograme. Masculii adulti au de obicei intre 228 si 381 de centimetri si cantaresc aproximativ 500 de kilograme. Femelele adulte sunt mai mici, cu lungimi cuprinse intre 244 si 366 de centimetri si cantaresc aproximativ 250 de kilograme. Acest dismorfism sexual se poate explica prin faptul ca femelele folosesc mai multa enegie pentru a atinge maturitatea sexuala la varste mai fragede in timp ce masculii continua sa creasca. Ca si la celelalte cetacee, narile sunt in partea dorsala. Acest lucru ajuta delfinii sa respire mai usor in timp ce inoata. Delfinii cu botul gros sunt animale homeoterme si endoterme ceea ce inseamna ca isi pastreaza temperatura corpului constanta. Acestia au un strat de grasime care ii ajuta la izolarea termica pe o portiune relativ mica a corpului, dar beneficiaza si de vascularizare selectiva care permite racirea anumitor organe si tesuturi, lucru care ajuta la o reglare mai facila a temperaturii corpului. Temperatura obisnuita a delfinilor cu botul gros este cuprinsa intre 13 si 28 de grade Celsius. In cazul in care temperatura mediului in care traiesc scade sub 13 grade, sau creste peste 28 de grade Celsius delfinilor cu botul gros li se accelereaza metabolismul. Reproducerea Delfinii cu botul gros sunt animale poligame. Acestia se angajeaza in comportamentul de imperechere in unul din cele doua moduri: fie prin alianta, fie individual. Masculii care formeaza aliante cauta femele in estru. Atunci cand le gasesc masculii incearca sa o scoata din teritoriul ei pentru a avea o sansa la imperechere. Cateodata masculii flancheaza femela pentru a-i impiedica pe ceilalti masculi sa se imperecheze cu aceasta. A astepta ca o femela sa devina receptiva poate dura cateva saptamani. Unii masculi nu se angajeaza in aliante si in schimb raman pe teritoriul lor. Atunci cand o femela intra in calduri acesta va incerca sa o atraga in vederea imperecherii. In timpul curtarii masculul adopta o postura cu spatele arcuit, va lovi femela cu botul si va scoate sunete specifice. Imperecherea propriu-zisa dureaza aproximativ 10 secunde. De obicei femelele delfin cu botul gros ating maturitatea sexuala la o varsta cuprinsa intre 5 si 10 ani, iar masculii la o varsta cuprinsa intre 8 si 13 ani. Maturitatea sexuala este atinsa cu multi ani inainte de reproducere. Masculii care par sa fi atins maturitatea sexuala la aproximativ 10 ani nu se vor reproduce numai cand vor avea 20 de ani. Sezonul de reproducere poate varia de la zona la zona. In mod obisnuit femelele vor ovula intr-o anumita perioada a anului in timp ce masculii sunt activi pe toata durata anului (desi cea mai mare cantitate de testosteron este produsa atunci cand ovuleaza femelele). Gestatia dureaza aproximativ 12 luni si fiecare sarcina produce cate un pui. Femelele isi alapteaza puii pana ca acestia implinesc 20 de luni. Delfinii cu botul gros se reproduc la o perioada cuprinsa intre 3 si 6 ani. Femelele devin gestante din nou de indata ce si-au intarcat puiul. Femelele se ocupa cel mai mult de cresterea puilor in special in perioadele in care aceste ii alapteaza. Ca si alimentatie femelele care alapteaza au nevoie de un aport energetic cuprins intre 88 si 153 de calorii/kilogram, spre deosebire de cele care nu alapteaza, care au nevoie de un aport energetic cuprins intre 34 si 67 de calorii/kilogram. Mamele delfin cu botul gros isi cresc impreuna puii, toate mamele au grija de toti puii din grup. Puiul de delfin proaspat fatat va invata sa inoate in turbulentele mamei lui din primele zile. Femelele isi protejeaza puii si de pradatori. Durata de viata Delfinii cu botul gros sunt amenintati de o serie de factori atat naturali cat si umani. Moartea naturala survine din cauza ranirii, a bolilor si prin pradare. Masculii pot trai 40 – 45 de ani, iar femelele pot trai peste 50 de ani (varsta documentata a celei mai batrane femele este de 53 de ani). Din cauza faptului ca in multe instante delfinii cu botul gros se gasesc in ape putin adanci acestia intalnesc oamenii. Echipamentele folosite in pescuitul sportiv pot cauza moartea delfinilor. Acestia se pot prinde in plase sau pot inghiti carlige de pescuit. Cateodata delfinii pot fi atacati de catre rechini, desi aceasta problema este mai rar intalnita din cauza declinului populatiei de rechini. Una dintre cele mai mari amenintari pentru delfini este cauzata de contaminarea mediului, in special din cauza dezvoltarii asezarilor umane de-alungul tarmurilor. Foarte multe substante chimice isi gasesc drumul catre apele oceanelor afectand ecosistemele de coasta. Comportament Delfinii cu botul gros sunt animale foarte sociale. De obicei acestia traiesc in grupuri al caror numar de membrii este cuprins intre cativa si mai mult de 100 de indivizi. Acesti indivizi participa in activitati de fuziune-fisiune in care subgrupuri se pot desparti de grupul principal sau se pot alatura din nou aceluiasi sau altui grup. Delfinii sunt animale foarte active care pot inota cu viteze de pana la 30 de kilometri pe ora, desi viteza lor obisnuita cu care inoata este cuprinsa intre 3 si 6 kilometri pe ora. Grupurile formate de acesti delfini sunt de mai multe feluri. Pot fi grupuri cresa, formate din pui si mamele lor, grupuri de delfini adolescenti de ambele sexe si masculi, fie separat fie in perechi cu legaturi stranse. Delfinii cu botul gros se angajeaza in comportamente agresive cum ar fi muscaturi, imbranceli si lovituri cu coada, dar si in comportamente care arata acceptarea cum ar fi impunsul cu botul si mangaierea cu corpul. Grupurile de delfini captivi sunt caracterizati de o dominanta ierarhica bazata pe varsta, marime si sex. Masculii adulti mari sunt dominanti fata de alti membrii ai grupului, iar in absenta masculilor cea mai mare femela va deveni dominanta. Delfinii cu botul gros sunt animale foarte inteligente. In captivitate acestia isi demonstreaza inteligenta prin abilitatea de a rezolva probleme in timpul vietii lor de zi cu zi. Abilitatile lor cognitive se reflecta in viteza si eficienta cu care acestia isi formeaza si isi perfectioneaza diverse comportamente. Multi se intreaba cum dorm delfinii, acestia fiind mamifere marine ce trebuie sa respire la suprafata. S-a dovedit ca delfinii isi odihnesc doar jumatate din creier scazandu-si nivelul de activitate. Acest lucru le permite ca acestia sa se odihneasca si totusi sa ramana constienti pentru a respira si pentru a putea sa indeplineasca functii minime necesare supravietuirii. Delfinii cu botul gros au grija de indivizii raniti. Acestia ii protejeaza de diverse amenintari sau ii ajuta sa respire tinandu-i la suprafata. Densitatea populatiei de delfini este estimate undeva intre valorile de 0,06 si 1,22 indivizi pe kilometru patrat. Teritoriul unui grup este de obicei de 125 de kilometri patrati. Comunicarea si perceptia Delfinii cu botul gros se folosesc de sunet pentru a comunica cu ceilalti membri ai grupului. Acestia folosesc atat frecvente din domeniul auditiv cat si frecvente inalte pentru ecolocatie. Se crede ca fiecare individ are o semnatura acustica proprie si de indata ce si-a format-o acesta o va dezvolta pe parcursul vietii. Delfinii se recunosc intre ei dupa aceasta semnatura acustica si astfel de suntete ajuta grupurile sa ramana unite. Semnaturile acustice apar la puii de delfin de la varsta de o luna permitandu-le sa pastreze contactul cu mama lor. In mod surprinzator semnatura acustica a puilor masculi se aseamana mai mult cu cea a mamei decat a puilor femela. Semnatura acustica ofera informatii despre localizarea unui individ cat si despre starea emotionala a acestuia. Delfinii cu botul gros se folosesc de ecolocatie pentru a naviga. Se folosesc de aceasta pentru a detecta topografia fundului apei, a prazii si eventuala prezenta a pradatorilor. Cateodata ecolocatia este folosita chiar si pentru a-si paraliza prada. Delfinii cu botul gros au si o vedere foarte bine dezvoltata, folosita pentru a percepe mediul inconjurator. Asemanator retinei de la oameni, retina delfinilor contine atat celule cu conuri cat si celule cu bastonase, dar modul de utilizare al acestora este diferit. Celulele cu conuri sunt folosite atunci cand este necesara o acuitate vizulala ridicata in conditii de luminozitate normala, iar celulele cu bastonase vor fi folosite in conditii de luminozitate scazuta. Aceste adaptari permit delfinilor sa-si foloseasca vederea in diferite momente ale zilei si la diferite adancimi. Alimentatia Dieta delfinilor cu botul gros este variata si diferita de la o zona la alta. Populatiile din apropierea tarmului de obicei se hranesc cu peste, iar cei din ape adanci de obicei se hranesc cu moluste. De obicei prada aleasa de catre delfinii cu botul gros are o lungime cuprinsa intre 5 si 30 de centimetri. Acestia mananca intre 4 si 16 kilograme de hrana pe zi in functie de marimea fiecarui individ sau daca este vorba de o femele la lactatie. De cele mai multe ori delfinii cu botul gros se hranesc individual, dar ocazional acestia participa la capturarea prazii impreuna, in special atunci cand prada este reprezentata de un banc de pesti. Exista situatii in care delfinii isi forteaza prada catre mal iar delfinii ies din confortul apelor adanci pentru a se hrani. In unele cazuri delfinii cu botul gros se folosesc de ecolocatie pentru a-si paraliza prada. Unii delfini cu botul gros asculta in mod pasiv mai de graba de cat sa foloseasca ecolocatia, iar atunci cand prada este detectata anunta si ceilalti membri ai grupului. Dintii ascutiti ai acestor delfini le permit sa prinda foarte usor prada in vreme ce limba o manevreaza spre gat pentru a fi inghitita. Delfinii nu-si folosesc dintii pentru a mesteca prada, aceasta fiind ingitita intreaga. Delfinii pot incerca sa rupa prada in bucati scuturand-o in aer sau lovind-o cu coada. Membrii unor populatii de delfini cu botul gros din Australia isi monteaza bureti pe bot ca sa poata fora pe fundul apei fara sa se raneasca. Acestia sunt cunoscuti si pentru faptul ca urmaresc barcile de pescari pentru a primi prada si momeala care nu le mai este de folos. Pradatori Cei mai obisnuiti pradatori ai delfinilor cu botul gros sunt rechinii mari care ataca mai degraba puii sau indivizii mai mici decat adultii. Nu este un lucru neobisnuit ca delfinii sa prezinte urme de muscaturi de rechin fapt care demonstreaza ca au spravietuit atacului. Stratul de grasime ii protejeaza de asemenea impotriva unui eventual atac. Multe dintre populatiile de rechini au scazut in numar, pana la 80% fata de anii 1970 astfel unele populatii de delfini sunt mai protejate impotriva atacurilor rechinilor. Recent s-a descoperit ca pisicile de mare reprezinta una dintre amenintari pentru populatiile de delfini cu botul gros. Se spune ca o populatie sanatoasa de delfini indica un ecosistem marin sanatos. Astfel nu putem decat sa deducem imensa importanta a protejarii si conservarii acestei specii. Sursa foto: 1, 2 Nicolae HaseganZooLand.ro