Norvegiana de padure este o pisica de talie mare, cu blana bogata si pretioasa si, contrar aparentelor, cu o personalitate blanda si iubitoare. Este una dintre cele mai vechi rase de pisici, aparand si evoluand in tinuturile reci din nordul Europei. Istoric Norvegiana s-a format ca rasa in mod natural si a existat in Scandinavia din vremuri stravechi. Dovada stau numeroasele reprezentari in mitologia vikinga si aprecieri din cultura populara norvegiana. In unele istorisiri se vorbeste despre Skogkatt, o pisica voinica, de parca ar fi un linx in miniatura. Skogkatt este si denumirea folosita astazi in Norvegia pentru a descrie aceasta rasa, si inseamna “ pisica de padure”. Pisica norvegiana a evoluat din pisicile domestice cu par scurt care au fost raspandite prin toata Europa de catre romani. Sub influenta climei reci si vitrege din Scandinavia pisicile s-au transformat in niste feline domestice robuste, musculoase si cu o roba bogata si protectoare. Doar cele mai viguroase exemplare au supravietuit. Alaturi de un popor puternic s-a format o pisica pe masura. Aceste pisici au insotit corabiile vikinge in cavalcada lor prin marile nordului, avand rol in deratizare. Apoi Norvegienele au parasit padurea si aventura si au devenit pisici de ferma. Vanatori iscusiti, cu simturi ascutite si putine pretentii, pisicile erau foarte apreciate de tarani. Abia prin 1930, Norvegiana a atras interesul iubitorilor si crescatorilor de pisici. Intrucat puritatea rasei era amenintata de incrucisarile cu alte pisici de casa, cu par scurt, s-a demarat un program de selectie. In 1934 primul club al rasei Norvegiana de padure lua fiinta, iar in 1938 primul exemplar certificat era prezentat intr-o expozitie la Oslo. Insa contextul istoric nu a fost favorabil Norvegienei. Izbucnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial a intrerupt munca crescatorilor dedicati si a adus rasa in pragul extinctiei. Dupa razboi programul de omogenizare a rasei s-a reluat, iar in anii `70 primul standard a putut fi intocmit. In 1977 rasa a fost recunoscuta oficial de Federatia Internationala a Felinelor, iar in 1979 primul exemplar poposea in SUA, tara unde rasa a fost recunoscuta oficial abia in 1994. Regele Olaf a declarat Norvegiana de padura rasa oficiala a tarii si astfel a inceput expansiunea rasei la nivel mondial. Astazi, rasa este foarte populara in tarile nordice si Franta, insa este bine-cunoscuta si in restul Europei sau America. Descriere Desi se aseamana mult cu Maine Coon, diferentele dintre cele doua rase sunt vizibile. Norvegiana de padura este mai masiva decat o pisica obisnuita insa nu o depaseste pe omoloaga sa americana. Femelele cantaresc in medie 5,5 kg, insa masculii ajung la dimensiuni mai mari (6-9 kg). Corpul Norvegiencei este lung, masiv si robust, insa nu ii lipseste eleganta. Membrele posterioare sunt lungi si musculoase. Capul se incadreaza perfect intr-un triunghi echilateral. Urechile sunt rotunjite la varfuri, dar largi la baza, continuand linia obrajilor. Ochii sunt mari, de orice culoare, usor ascutiti (unghiul extern se incheie mai sus fata de cel intern). Profilul este drept. Blana reprezinta unul dintre atuurile rasei. Este groasa si delicata formata din doua straturi de par. Dedesubt se afla parul des si lanos, care este acoperit de un fir d epar mai lung si lucios, cu rol de respingere a apei. In jurul gatului se formeaza o guler voluminos, asemeni coamei unui leu. Urechile sunt bine imblanite, iar la varfuri este de dorit sa prezinte smocuri de tip linx. Labutele sunt si ele bogate in smocuri de par, cu rol in protectia impotriva ghetii si zapezii. Se accepta orice fel de colorit, de la alb la negru, monocolor sau tarcat. Totusi, cel mai des intalnit si mai apreciat tipar este tigratul intercalat cu zone/pete albe. Personalitate Norvegiana de padure este o pisica prietenoasa, echilibrata si stapana pe sine. Simpatica, ea se ataseaza mult de familie, nu face discriminarii, ii adora pe toti membrii la fel de mult. Se simte excelent in compania oamenilor sau a altor animale, toleraza copiii de orice varsta. Nu sunt galagioase, ci prefera sa se faca intelese prin limbajul trupului. In schimb, torsul este puternic. Nu va asteptati sa va stea in poala ore in sir. In fapt, prefera sa stea langa voi, sa va simta aproape insa nu vrea sa va incomodeze. Mangaierile sunt permise doar cand crede ea de cuviinta. Este o pisica atletica, care se catara cu usurinta peste tot, gratie ghearelor puternice. De aceea, este recomandat sa ii puneti la dispozitie un arbore de catarat cat mai inalt. Se simte in largul lor la curte, unde au suficient spatiu de joaca, insa reusesc sa se adapteze si vietii de apartament. Aceasta rasa ajunge tarziu la maturitatea definitiva (in jur de 5 ani), chiar si asa nu va inceta niciodata sa se poarte ca un copil. Este vesela si jucausa, oferind bunadispozitie stapanilor. Datorita inteligentei si curiozitatii native, Norvegiana invata rapid. Poate fi dresata sa mearga in lesa, sa faca aport sau tot felul de trucuri amuzante. Ii place sa se distreze si gaseste tot felul de mijloace ingenioase sa se simta bine. Ingrijire Este interesant cum o felina cu par semi-lung si bogat are nevoie de o ingrijire minima a blanii in afara perioadelor de naparlire. Este suficienta o periere pe saptamana. Lucrurile se schimba radical primavara cand naparlirea este masiva. Va fi nevoie sa o periati zilnic, cu perie deasa cu dinti de metal. Vara Norvegiana va arata complet diferit de cum o stiati. Blana pare normala, simpla, doar gulerul si smocurile de pe varful urechilor mai amintesc de pisica de asta iarna. Norvegiana de padure este o pisica sanatoasa si rezistenta. Cu toate acestea, sindromul polichistic renal are o incidenta mare la exemplarele din aceasta rasa. Traieste intre 10 si 15 ani. Sursa foto Nicolae HaseganZooLand.ro