Un nou studiu arată că urechile mobile ale cailor funcţionează pentru aceştia drept un mijloc de comunicare: îi ajută să transmită informaţii despre eventualele pericole care îi pândesc şi despre locurile în care găsesc hrană. “Acesta este unul dintre primele studii care examinează modalităţi de comunicare pe care oamenii nu le au – în acest caz, urechile mobile – şi este un pas important în înţelegerea interacţiunii sociale dintre animale”, a declarat Jennifer Wathan, coordonatoarea studiului, doctorand în cadrul Universităţii Sussex din Marea Britanie. În general, cercetătorii care studiază mijloacele de comunicare ale animalelor se bazează pe trăsături care există şi la oameni, cum ar fi limbajul corporal. Dar “dacă ne raportăm la lumea înconjurătoare aşa cum o face un cal, putem descoperi detalii mai profunde despre modul în care aceste animale îşi împărtăşesc informaţia”, adaugă Jennifer. Caii sunt animale sociale, la fel ca oamenii. Şi, chiar dacă a trăi în grupuri cu mulţi indivizi din aceeaşi specie poate avea dezavantaje, există şi o serie de beneficii: animalele se pot supraveghea, se pot proteja reciproc, unele pot fi atente la apariţia prădătorilor, în vreme ce altele mănâncă sau caută surse de hrană. Evident, pentru ca acest sistem să funcţioneze, animalele trebuie să comunice cumva între ele. “Caii au o vedere foarte bună, mai bună decât a pisicilor sau a câinilor, dar exprimarea cu ajutorul trăsăturilor faciale, în cazul lor, a fost ignorată”, explică cercetătoarea. De aceea, studiul ei a pornit de la ipoteza că, în cazul cailor, aceştia folosesc mişcarea urechilor într-o direcţie sau alta, ca semn de atenţionare – încotro să se uite sau la ce să fie atenţi, în mediul înconjurător. Pentru a-şi testa ipoteza, Wathan a fotografiat mai mulţi cai în trei ipostaze: cu urechile acoperite, cu ochii acoperiţi şi cu capul liber. În toate seturile de fotografii, caii aveau în faţă găleţi cu mâncare, dintre care trebuiau să aleagă. Apoi, fotografiile au fost reproduse în mărime naturală şi puse în faţa altor cai, puşi, la rândul lor, să aleagă între găleţi cu mâncare. Wathan susţine că toţi caii testaţi astfel au realizat faptul că se uită la un alt cal, în ciuda faptului că era vorba doar de o reproducere fotografică. Când caii au privit imaginea în care calul fotografiat nu avea nici ochii acoperiţi, nici urechile acoperite, au ales găleata cu mâncare la care se uita şi calul din imagine, în 75% din cazuri. În cazul fotografiilor cu cai cu ochi acoperiţi sau urechi acoperite, caii testaţi au ales la întâmplare găleata cu mâncare, dar cercetătoarea a observat că a existat un interes mai ridicat al cailor pentru pozele în care urechile nu erau acoperite, ca dovadă că acelea le transmiteau mai multă informaţie. Cercetarea aduce primele dovezi că aceste animale îşi pot transmite informaţia despre mâncare, indiferent de mediul în care se află. În opinia mai multor specialişti chestionaţi de publicaţia National Geographic, crescătorii de cai nu sunt străini de această trăsătură specifică acestor animale, chiar dacă nu a fost demonstrată ştiinţific până acum. “Călăreţii experimentaţi ştiu, spre exemplu, să fie atenţi la urechile calului, pentru a realiza ce gândeşte acesta, aşa că nu este de mirare că urechile se dovedesc un instrument de comunicare”, a conchis Katherine Houpt, profesor de medicină veterinară în cadrul Universităţii Cornell din Ithaca, New York. Sursa: National Geographic