Trebuie să recunoaştem, rechinii nu sunt întocmai cele mai drăgălaşe animale, ci dimpotrivă: pe unii ne sperie de moarte! Cu toate acestea, există o grămadă de lucrurile pe care nu le ştim despre rechini, lucruri care pot face din aceştia „cele mai cool animale marine”. Iată ce ne învaţă oamenii de ştiinţă: Rechinii au un al şaselea simţ – rechinii au nişte capacităţi senzoriale aparte şi fascinante, asociate unor organe de simţ cu totul speciale, care îi ajută să detecteze prada. Aceştia pot percepe câmpurile electromagnetice, cu ajutorul unor organe electroreceptoare, numite ampulele Lorenzini. Cum toate vieţuitoarele produc semnale electrice (de obicei slabe, putând fi detectate doar cu aparatură specială), rechinii folosesc acest simţ pentru a detecta prezenţa unor creaturi vii, potenţială hrană sau potenţiali duşmani. Unii cercetători cred că rechinii se folosesc de acelaşi simţ pentru a se orienta, urmărind liniile câmpului electromagnetic terestru. Rechinii se pot reproduce în trei moduri diferite – Primul mod este cel numit oviparitate, ceea ce înseamnă că unele specii de rechini sunt ovipare, adică depun în apă ouă din care, după câteva zile, ies pui. Cel de-al doilea mod, reproducerea de tip viviparitate, presupune ca puii să se dezvoltă în corpul mamei, fiind în legătură directă cu acesta, prin organe asemănătoare placentei întâlnite la mamifere. Acestea sunt, deci, specii care "nasc pui vii", cum se spune în limbajul familiar. Cel de-al treilea mod de reproducere este întâlnit la rechinii ovovivipari, ceea ce înseamnă că ouăle eclozează chiar în corpul femelei, după o dezvoltare de mai multe luni, iar puii sunt expulzaţi îndată după aceea. Am spus trei moduri? De fapt sunt patru! – Există cazuri (foarte puţine, ce-i drept) de partenogeneză, adică de reproducere asexuată: femele de rechin au dat naştere unor pui fără să fi avut niciun contact cu masculi, iar analizele genetice au arătat că puii nu aveau ADN de provenienţă paternă. Aceste fenomen a fost observat în captivitate; probabil că, în condiţii normale, el nu este prea răspândit, deoarece înmulţirea asexuată reduce diversitatea genetică, scăzând astfel puterea de adaptare a speciei. Rechinilor nu le apar carii – Dinţii rechinilor sunt acoperiţi de flor, ceea ce înseamnă să nu trebuie să îi spele, pentru a şi-i menţine sănătoşi. Acesta este un lucru extrem de îmbucurător, dacă este să ne gândim că rechinii au, în medie, 15 rânduri de dinţi la fiecare maxilar, deşi în funcţie de specie, cifrele variază de la 5 la 50. Rechinii au un mod extrem de ciudat de a vomita – Dacă un rechin mănâncă ceva ce nu îi place sau ce nu poate fi digerat, vomită printr-un proces foarte interesant: îşi întoarce stomacul pe dos şi elimină prin gură tot ceea ce nu i-a fost pe plac. Rechinii adoră băile de soare – Unii cercetători sunt de părere că rechinii apar deseori la suprafaţa apei nu pentru hrană, ci pentru a se bucura de o baie solară. Ei înoată în apa limpede pentru a fi cât mai expuşi la soare, pentru a-şi încălzi trupurile şi chiar pentru a obţine un bronz discret. Îi linişteşte muzica formaţiei AC/DC – Matt Waller, un ghid turistic din Neptun Bay, Australia, a descoperit că muzica formaţiei AC/DC are un calmant asupra rechinilor. Melodiile lor preferate sunt „You shook me all night long” şi „Back in Black”. Rechinii nu atacă oameni – Majoritatea incidentelor au avut drept cauză slaba vizibilitatea din apă şi curiozitatea, de aceea există foarte multe cazuri de muşcături şi foarte puţine de deces. În plus, se pare că rechinilor nu le place deloc gustul nostru. Există mai multe şanse să murim din cauza înţepăturilor de albine decât din cauza muşcăturilor de rechini. Sursa: Distractify