Cand ne gandim la fauna africana vizualizam carnivorele mari vanand turmele mari de antilope gnu si zebre sau poate vreun erbivor urias cum ar fi bivolul, elefantul sau girafa. Ne vin in minte si raurile doldora cu crocodili sau hipopotami si impozantii rincoceri starnind praful in urma lor. Insa Africa reprezinta casa multor altor specii de animale, printre care si imensa familie a antilopelor. Doar pe taramul african traiesc peste 70 de specii de antilope, care populeaza ecosisteme diverse (de la savane la crestele stancoase ale muntilor). Din punct de vedere taxonomic, denumirea de antilope nu exista, insa in limbaj de rand, antilopele reprezinta o ramura importanta a familiei Bovidae, din care excludem oile, caprele si bovinele. Tot in cadrul notiunii de «antilopa» este inclus si genul Gazella, din care fac parte numeroase specii. Adesea neglijate in documentare si materialele de specialitate, antilopele reprezinta o parte importanta a biodiversitatii africane, iar pentru unele triburi bastinase, anumite specii de antilope reprezinta intrupari ale zeitatilor si sunt venerate. Din pacate, ingustarea habitatului natural si expansiunea umana ameninta cu disparitia multe dintre speciile de antilope. In continuare, vom prezenta cateva specii fascinante de antilope, cu aspect fizic neobisnuit, despre care e posibil sa nu fi auzit niciodata. Antilopa-elan sau Eland (Taurotragus oryx) Este cea mai mare antilopa africana – masculii pot masura pana la 1,8 m inaltime la greaban si cantarii aproape 1 tona. Chiar daca aparent este un animal greu, poate executa salturi inalte de pana la 2 m. Traieste in grupuri mici de 8-10 indivizi, dar in timpul migratiilor familiile se unesc si fromeaza turme de pana la 500 de antilope. Aceasta se gaseste in sudul si estul Africii, intr-o varietate de habitate: savana, paduri de acacia, campii cu iarba inalta sau pasuni. Prefera sa consume frunzele suculente ale plantelor cu flori, insa in vremuri de seceta cu hrana putina consuma aproape orice material vegetal gaseste: ierburi uscate, tufaisuri, radacini si tuberculi, fructe sau seminte. Aportul de apa se face preponderent din hrana, insa nu ezita sa bea apa daca are de unde. Dimorfismul sexual e bine evidentiat, masculii fiind mai masivi decat femelele. Ambele sexe prezinta coarne spiralate – ale masculilor sunt mai scurte, dar mai groase si cu spiralele mai indesate (40-66 cm), iar ale femelelor sunt mai lungi si mai subtiri (50-70 cm). Comunica prin sunete groase, grohaieli, dar mai ales prin postura corpului. Perioada de gestatie este de 9 luni si de obicei un singur pui este fatat, care este alaptat timp de 6 luni. Speranta de viata de viata este de aproximativ 25 de ani. Antilopa Kudu sau Marele Kudu (Tragelaphus strepsiceros) Este a doua antilopa ca marime dupa Eland, insa detine recordul absolut printre antilope, cand vine vorba de lungimea coarnelor. Doar masculii prezinta coarne, care sunt rasucite de 2-3 ori si masoara in medie 120 de cm (recordul inregistrat fiind de 187 de cm). Masculii sunt mai mari decat femelele si pot atinge 160 de cm inaltime la umeri si o greutate de 300 de kg. Marele Kudu se remarca prin benzile albe, verticale, ce strabat partile laterale ale trunchiului, care contrasteaza cu fondul cafeniu sau maro-portocaliu al blanii. O linie alba ce se intinde intre colturile interne ale ochilor, ofera un aspect aparte fetei. Ambele sexe prezinta o coama in treimea anterioara a sirei spinarii, iar in plus masculii poseda o salba ce acopera partea anterioara a gatului, ce se termina printr-o excrescenta ce atarna, acoperita cu multe fire de par. Aceste antilope traiesc in estul si sudul Africii, in zonele de deal impadurite sau cu tufisuri, in conditii exceptionale coboara in savane sau campii. Se hranesc preponderent cu frunze, arbusti si crengute, iar la nevoie cu ierburi, fructe si radacini. Sistemul de hranire nu le permite sa traiasca in grupuri mari, astfel ca formeaza mici grupuri familiale, alcatuite din 6-8 indivizi, de regula femele si puii lor. Masculii fie traiesc solitari, fie in turme mici de burlaci. In sezonul de imperechere, masculii se lupta intre ei pentru suprematie si dreptul de a se imperechea cu femelele din grupurile aflate in apropiere. Gestatia este de 7-8 luni si un singur pui este adus pe lume, care este ocrotit de toate femelele din familie. Dik-dik sau Antilopa-ogar a lui Kirk (Madoqua kirkii) Este una dintre cele mai mici specii de antilope africane si una dintre cele mai bizare ca si infatisare. Dik-dik are botul alungit si ascutit, o adaptare la consumul de frunze de acacia. Copacul de acacia prezinta tepi mari cu rol in protejarea frunzelor de erbivore, insa botul special al micutei antilope reuseste sa se strecoare printre aceste arme ascutite. Mai mult, botul alungit este bogat vascularizat, avand un rol major in termoreglare. Acest avantaj ii ofera antilopei posibilitatea sa faca fata unor temperaturi peste medie. Dik-dik mai are cateva secrete, pe care nicio alta specie de antilopa nu le detine, cum ar fi glandele preorbitale, marcate de mici puncte negre situate imediat sub coltul intern al ochilor, care secreta o substanta lipicioasa, inchisa la culoare. Antilopa isi introduce in aceste glande tulpini de ierburi si crengute pentru a-si marca teritoriul. O alta curiozitate pentru lumea antilopelor este monogamia. Aceasta extraordinara adaptare intr-o lume plina de pradatori are rolul de a elimina rituarile de imperechere si explorarea in cautarea de noi parteneri. Cuplul petrece cam 70% din timp impreuna, insa doar femela se preocupa de cresterea puiului. Femelele sunt cele fidele partenerului si lor li se datoreaza stilul monogam caracteristic speciei. In schimb, unii masculi pot incerca sa monteze si alte femele. Femela unui cuplu este puternic impregnata cu mirosul partenerului, astfel incat contracandidatii sunt descurajati sa se apropie. Datorita monogamiei, luptele intre masculi sunt rare si pot avea ca si cauza incalcarea teritoriului. De regula, disputa se termina imediat ce combatantii dau de cateva ori din cap, fara sa fie nevoie sa atace fizic. Dik-dik traiesc doar in zonele unde se pot camufla si ascunde usor, cum ar fi tufisuri si paduri de acacia, care reprezinta si principala lor sursa de hrana. Antilopa lira Bontebok (Damaliscus dorcas) Este una dintre cele mai rare specii de antilope africane, astazi traind doar in rezervatiile si parcurile naturale din Africa de Sud si Lesotho. Traieste in savane si campii deschise. Bontebok are un aspcet fizic tipic, recognoscibil: fata este brazdata de sus in jos de o dunga lata de culoare alba, care se ingusteaza in zona fruntii si a ochilor. La unele exemplare, la nivelul liniei mediane a ochilor o linie maronie poate intrerupe total marcajul alb. Portiunile inferioare ale corpului si coada sunt ele de culoare alba. In rest, corpul este acoperit de o blana lucioasa, maroniu-ciocolatie cu reflexii violet. Denumirea de «lira» i se trage de la forma coarnelor. Acestea masoara aproximativ 50 de cm, sunt inelate si cresc la ambele sexe. Masculii sunt foarte teritoriali si recurg la lupte aprige pentru a-si apara haremul sau pentru a ocupa unul nou. Haremul este compus din cateva femele si puii lor. Gerenuk sau «gazela-girafa» (Litocranius walleri) Gerenuk este o aparitie exotica in fauna Africii, cu gatul lung ca de girafa (gerenuk inseamna «gat de girafa»), capul mic si urechile mari. Gatul lung si botul mic si ascutit sunt o adaptare la modul de hranire al antilopei. Ea se hraneste exclusiv cu frunzele si crengutele arbustilor si copacilor acacia, reusind sa isi introduca botul printre tepii ascutiti ai acestora. O alta adaptare unica este reprezentata de abilitatea gazelei de a se ridica pe membrele posterioare intr-o pozitie verticala perfecta. Acest lucru este posibil gratie conformatiei speciale a oaselor bazinului si a coloanei vertebrale in forma de S. In pozitie bipeda ajunge pana la 2 metri inaltime, hranindu-se cu frunze la care doar girafele mai pot ajunge. In acest fel, scapa de competitia pentru hrana data de alte specii de antilope. Gerenuk este perfect adaptata vietii din zonele semi-aride unde traieste. Nu bea aproape deloc apa, singura sursa de hidratare fiind hrana. Datorita acestui stil de viata, pot fi intalnite doar in savanele impadurite sau cele bogate in tufisuri. Antilopa are un colorit placut, maroniu-rosiatic, cu partile inferioare de culoare alba. Pete albe inconjoara ochii si gura. Doar masculii au coarne. Traiesc in grupuri familale mici, de 3-4 femele si un mascul. Antilopa Gerenuk a disparut din unele zone ale Africii, insa se gaseste in efective importante si stabile in regiunile estice ale continentului, nefiind amenintata cu disparitia.