Oamenii de ştiinţă cred că au descoperit originile copulării. Aceştia sunt de părere că o specie de peşti osoşi primitivi, Microbrachius dicki, ar fi prima care a renunţat la reproducerea prin fecundaţie externă, trecând la modul de reproducere caracterizat prin acuplare şi fecundare internă. „Am descoperit chiar acel punct al evoluţiei în care împerecherea a început să se realizeze prin fecundare internă. Este un pas enorm pentru ştiinţă”, a declarat Prof. John Long, de la Filders University din Australia. Printre fosilele speciei Microbrachius dicki – un peşte cu lungimea de 8 cm, descoperite în Scoţia, existau două exemplare care au atras atenţia în mod deosebit. Unul dintre ele prezenta un apendice ciudat de foma literel L, care s-a dovedit a fi un organ genital masculin. Cercetătorii care au făcut descoperirea au explicat că masculii acestei specii de peşti aveau organe copulatorii, cu şanţuri prin care spermatozoizii erau transferaţi în corpul femelei. Femelele, în schimb, aveau în partea posterioară a corpului o mică structură osoasă care stabiliza poziţia organului masculin în timpul acuplării. Ca urmare a caracteristicilor anatomice, probabil că aceşti peşti se împerecheau stând alături, poate menţinându-şi poziţia cu ajutorul unor înotătoare laterale, cu care „se ţineau de braţ”. “Nu se împerecheau stând unul peste celalălalt, ci unul lângă celălalt, ca într-un dans”, a declarat Prof. Lang. Cu toate acestea, în evoluţie, această primă încercare de reproducere nu a dat un rezultat durabil: peştii s-au întors la fecundaţia externă, astfel că ovulele şi spermatozoizii sunt eliberate în apă şi aşa se reproduc şi astăzi peştii osoşi. Copulaţia avea să reapară abia peste alte câteva milioane de ani, la strămoşii rechinilor şi ai pisicilor de mare. Sursa: BBC