Animalele mănâncă insecte, îşi mănâncă partenerii şi chiar copiii. Deci ce ar putea fi menţionat ca „dietă dezgustătoare” pe tărâmul animalelor, când deja le cunoaştem pe cele anterior menţionate? După ce vom citi rândurile care urmează, ne vom da seama că dietele de mai sus nu reprezintă nimic, în comparaţie cu ceea ce urmează: Moliile ce beau lacrimi amare Există anumite specii de molii ce se hrănesc, la propriu, cu suferinţă. Acestea „ciupesc” anumite păsări în ochi, până lăcrimează, după care le sorb lacrimile. Crustaceul care mănâncă ochi Ommatokoita elongata este un crustaceu ce are urâtul obicei de a se ataşa permanent pe ochii rechinilor, deteriorându-le corneea. Rechinii de Groenlanda se hrănesc inclusiv cu reni şi cu urşi polari, dar ajung să fie lăsaţi orbi de acest mic crustaceu. Lupul de mare mănâncă vomă Lupul de mare este o familie de păsări răpitoare care fac parte din ordinul Charadriiformes şi care de unii au fost încadrați în familia pescărușilor. În timp ce majoritatea pescăruşilor zboară încolo şi încoace după peşti, lupul de mare are grijă să le “necăjească” şi să le “alerge” pe celalte specii de pescăruşi până le epuizează, făcându-le să vomită. Iar atunci, obiectivul le este atins: le mănâncă mâncarea deja parţial digerată. Furnicile dracula care se hrănesc cu sângele propriilor larve Furnicile Dracula, ce trăiesc majoritar în Madagascar, se numesc astfel deoarece practică un tip de “canibalism non-distructiv”, hrănindu-se cu sângele propriilor larve, fără a le cauza moartea. Dacă stăm să ne gândim cât de ciudat este ceea ce fac aceste furnicuţe, ar trebui să numim fenomenul “iadul este pe pământ, mai exact în Madagascar”. Viermii care mănâncă oase Viermii-de-oase, aparţinand genului Osedax, au fost descoperiţi pentru prima data în 2002, în apele din largul coastelor Californiei. Se pare că aceşti viermi îşi incep viaţa sub forma unor larve microscopice care, atunci cand întâlnesc cadavrul unui animal mare – un cetaceu sau un elefant de mare -, se fixează pe el şi incep să se hrănească pe seama scheletului său. La un capăt, corpul viermelui se ramifică, ramificaţiile patrunzând în interiorul osului, de unde extrag substanţe nutritive. La celălalt capăt al corpului viermelui, se găsesc, la majoritatea speciilor, alte ramificaţii, numite palpi, cu ajutorul cărora animalele absorb oxigenul din apă. Sursa: Cracked