Sindromul brahicefalic respirator este termenul medical ce descrie o serie de probleme ale tractului respirator întâlnite la rasele de câini cu fața «turtită», cum ar fi Mopsul. Termenul brahicefalic provine din limba greacă: brachy înseamnă scurt, iar cephalic înseamnă cap. Oasele craniului sunt mai scurte, fapt ce dă aspectul de bot aplatizat. Din cauza acestei conformații osoase, relațiile cu celelalte țesuturi moi sunt alterate, uneori provocând mari probleme câinelui. Aceste rase s-au dezvoltat prin perpetuarea unor mutații și anomalii, din considerente pur estetice, fără să se țină cont de funcționalitate și confortul animalului. Rasele brahicefalice la care se întâlnește cu precădere acest sindrom sunt: Bulldog englez, Bulldog francez, Mops, Boston terrier, Boxer, Pekinez, Shih Tzu, Cavalier King Charles terrier și Lhasa Apso. Destul de rar, sindromul se poate regăsi și la rasele de pisici cu bot scurt: Persana, Exotica sau Himalayana. Ce este Sindromul brahicefalic respirator? Sindromul în discuție este alcătuit dintr-o serie de condiții patologice care îngreunează respirația câinilor din rasele mai sus amintite. Patru dintre acestea sunt cel mai adesea întâlnite, izolat sau combinate mai multe între ele: nările stenotice, palatul moale alungit, traheea hipoplastică și laringe eversat. Nările stenotice se caracterizează printr-un orificiu anormal de mic sau prin prăbușirea cartilajului de susținere la inhalare. Aerul nu mai pătrunde în tractul respirator în cantitate suficientă, iar câinele depunde mare efort pentru a respira. Palatul moale alungit apare deoarece țesutul conjunctiv ce căptușește cerul gurii are la dispoziție o suprafață prea mică de os pe care să se sprijine, astfel încât vârful său se sprijină pe epiglotă și impiedica aerul să intre în laringe, respectiv trahee. Și în acest caz, animalul depune un efort suplimentar pentru a respira, fapt ce duce la o serie de efecte secundare cum ar fi: inflamarea căilor respiratorii superioare, prăbușirea laringelui, hipertrofie tonsilară ș.a. Traheea hipoplatică sau stenotică are diametrul mai îngust decât normalul, pe toate lungimea sa ori doar pe unele porțiuni. La acești câini anesteziile sunt problematice și pot pune în pericol viața lor. Sacii laringienii sunt niște formațiuni de țesut moale situate în apropierea corzilor vocale. În momentul în care câinele cu nări stenotice sau palat moale elongat depune efort să respire, se crează presiune negativă la nivel laringean ce determină aspirarea (eversarea) sacilor în trahee. Fiecare sac laringean va bloca parțial sau, poate, total tractul respirator. Simptome Simptomele sindromului brahicefalic respirator includ: respirație îngreunată, zgomotoasă, sforăit, tahipnee (respirații rapide și dese), tuse, dificultăți la mestecat și înghițit, sufocare, horcăit, rezistență scăzută la efort fizic și cianoză. Simptomele sunt agravate de căldură și umezeală, efort fizic sau supraexcitare. De aceea stăpânii trebuie să fie foarte atenți să nu agite prea tare animalul și să aibă mare grijă de el pe durata verii. Mulți câinii preferă să respire pe gură, acesta fiind un alt semn des întâlnit. Rasele brahicefalice sunt predispuse la șoc caloric și atacuri cardiace, în special vara sau la efort fizic mare. Obezitatea și alergiile agravează simptomele. Câinii tineri cu vârste cuprinse între 1 și 4 ani reprezintă grupa de risc. Diagnostic Medicul veterinar va analiza anatomia capului și apariția unora dintre simptomele enumerate anterior. Nările stenotice pot fi descoperite printr-o simplă inspecție vizuală. Pentru toate celelalte anomalii este necesară anestezia și instrumente speciale. Adițional poate fi nevoie de radiografii pentru a vizualiza traheea sau plămânii. Tratament Câinii cu semne clinice avansate cauzate de grave anomalii ale structurilor tractului respirator vor fi tratați chirurgical pentru corectarea acestora. Cu cât se intervine mai devreme cu atât câinele va duce o viață mai bună. Pacienții cu semne ușoare sau moderate au nevoie doar de o monitorizarea mai atentă a stilului de viață și a condițiilor de trai: efort fizic puțin și la intensitate scăzută, protejarea de căldura și umiditate, evitarea emoțiilor puternice. Uneori pot fi necesare medicamente antiinflamatorii și oxigenoterapie. Prognosticul depinde foarte mult de gravitatea și numărul anomaliilor respiratorii implicate. Intervențiile chirurgicale efectuate sub vârsta de doi ani cresc calitatea vieții câinilor, precum și speranța de viață. Câinii din rasele brahicefalice vor fi plimbați întotdeauna cu ham și nu cu zgardă.