Un copil care suferă de autism poate dezvolta abilităţi sociale puternice şi se poate exprima cu uşurinţă, dacă are un animal de companie, fie că este vorba despre un câine, o pisică, un iepure sau chiar un şarpe, se arată într-un studiu recent, citat de sciencealert.com. În urma studiului, s-a demonstrat că un copil care suferă de autism dezvoltă abilităţi sociale mai bune, atunci când i se permite să aibă un animal de companie, indiferent care ar fi acesta. Pentru realizarea acestui studiu, o cercetătoare de la Research Centre for Human-Animal Interaction (ReCHAI) de la University of Missouri College of Veterinary Medicine din Statele Unite ale Americii a lucrat cu 70 de familii care au copii cu autism, pentru a observa cum poate influenţa viaţa acestora, implicit abilităţile lor sociale, prezenţa unui animal de companie. Oamenii iubesc câinii şi acest lucru a fost demonstrat în urma unui studiu realizat în 2006, pe un eşantion de 3.000 de adulţi, care, în proporţie de 94%, au declarat că printre cele mai apropiate relaţii se numără cele cu câinii, 87% au vorbit de mame, 84% au inclus pisicile, iar 74% au spus că printre cele mai apropiate relaţii sunt cele cu taţii. Potrivit acestui studiu, 85% dintre stăpânii câinilor consideră că aceştia fac parte din familie. De asemenea, aceste animale au dovedit că au un impact mare şi asupra copiilor care suferă de autism, care, de altfel, relaţionează greu cu alţi oameni. Dar, potrivit noului studiu, nu doar câinii influenţează viaţa copiilor cu autism, ci toate animalele de companie. "Când am comparat abilităţile sociale ale copiilor cu autism care trăiesc alături de câinii lor cu cele ale celor care nu au (animale de companie, n.r), s-a dovedit că acei copii care au câini manifestă abilităţi sociale mai bune", a declarat, la o conferinţă de presă, cercetătoarea Gretchen Carlisle, care s-a ocupat de studiu. "Cu toate acestea, mai important este că informaţiile au arătat că copiii care au orice fel de animal de companie în casă sunt mai dornici de a se implica în diverse comportamente, precum acelea de a se prezenta singuri, să ceară informaţii sau să răspundă la întrebările celorlalţi. Aceste tipuri de abilităţi sociale sunt, de obicei, dificile pentru copiii care suferă de autism, dar acest studiu arată că asertivitatea copiilor a fost mai mare atunci când au locuit alături de un animal de companie", a mai spus cercetătoarea. Gretchen Carlisle descrie animalele de companie ca "lubrifianţi sociali" – dând exemplu momentul când un animal de companie intră într-o clasă şi toţi copiii au tendinţa de a se strânge în jurul lui şi astfel ajung să se cunoască şi să dialogheze între ei. Carlisle a studiat 70 de familii care aveau cel puţin un copil autist, cu vârsta cuprinsă între 8 şi 18 ani, şi care erau pacienţi ai University of Missouri Thompson Centre for Autism and Neurodevelopmental Disorders. Drept urmare, a descoperit că 67% dintre aceştia aveau un căţel, aproximativ 50% aveau o pisică, dar a întâlnit şi familii care aveau drept animale de companie peşti, iepuri, şoareci, şobolani, reptile, păsări şi animale de fermă, precum şi un copil care avea un păianjen. Printre abilităţile pe care le dobândesc copiii care trăiesc alături de animale de companie se numără cele de comunicare, capacitatea de cooperare, asumarea responsabilităţilor, empatie, capacitatea de autocontrol şi de a relaţiona cu alte persoane. Studiul a fost publicat în Journal of Autism and Developmental Disorders. Sursa: MEDIAFAX Foto: Shutterstock