Am fi tentaţi să credem că e tare uşor să fii căţeluş – eşti mângâiat şi alintat permanent şi, în plus, toată lumea te iubeşte! Noi ne-am pus, însă, în locul căţeluşilor, şi am încercat să vedem şi părţile mai puţin bune cu care se confruntă aceştia, zilnic. Iată la ce ne-am gândit! Este mult mai greu să fii căţeluş, pentru că… … durează ceva timp până îţi dai seama ce poţi roade şi ce nu… şi poate fi chiar dureros! … trebuie să te vezi des cu veterinarul şi nu este deloc plăcut! … fraţii tăi mai mari cred că merită doar ei totul! … trebuie să stai să fii pozat în cele mai nedorite circumstanţe! … nu ştii de ce eşti capabil şi doare să afli, pentru că este pe pielea ta! … toată lumea se aşteaptă să fii perfect, iar când ai o zi mai proastă… … urcatul scărilor seamănă mai degrabă cu escaladatul munţilor! … stăpânii te pun la adăpost şi nu este deloc amuzant! … muşchii nu ţi s-au dezvoltat cum trebuie şi… offf… tare greu mai e! … trebuie să înveţi să îi faci faţă pisicii! … trebuie să exersezi prinderile… şi durează! … tu eşti cel care împarte patul cu bebeluşii! … nu ai învăţat să-ţi controlezi picioarele! … oamenii te iau drept jucărie de pluş! … eşti atât de mic, încât câinii mari nici nu ştiu că exişti! … jucăriile sunt prea mari pentru tine! … te blochezi peste tot! … mâncatul e atââât de obositor…! … cumpărăturile şi mai obositoare! … de fapt, totul este obositor! … te prinzi mai greu cum stă treaba cu înotul! …. şi cum stă treaba cu oglinzile! … plus că, ai timp de crescut, timp în care realizezi că locurile în care obişnuiai să dormi nu sunt atât de mari pe cât ştiai! Sursa: Distractify