Câinele Doberman este cunoscut sub atâtea porecle, cum ar fi: «câinele cu creier de om», «Cadillac-ul lumii canine» sau «pur-sângele arab al câinilor», însă niciunele nu reușesc să redea pe deplin măreția și complexitatea acestei rase. Se pot scrie romane despre comportamentul și temperamentul acestui câine desăvârșit, iar în câteva rânduri cât ne permite acest articol, nu putem decât să îi facem o prezentare sumară. Personalitate Dobermanul denotă noblețe și forță în același timp, eleganță și anduranță. Câinele Doberman este un câine pentru oameni, făcând tot timpul dovada acestui lucru. Vor să fie mereu alături de dumneavoastră. Sunt câini foarte inteligenți, receptivi, intuitivi și sensibili. Datorită inteligenței sale, această rasă poate să fie folosită în diverse activități, de la câine de casă, la campion în agilitate, câine pentru terapie, câine pentru nevăzători sau chiar câine polițist. Încă de la început, Dobermanul a fost destinat să fie un câine de pază și protecție absolut. Excelează la capitolul “protecție personală”, fiind în stare să își dea și viața pentru stăpân. Datorită vitezei sale de reacție, un Doberman dresat pentru protecție este un ideal câine bodyguard, iar prin nervul și inteligența care îl caracterizează poate ajunge în mai puțin de o secundă să cântărească o situație primejdioasă și în același timp să fie gata pentru un atac hotărât și decisiv. Acest prim moment, în care proprietarul poate fi atacat prin surprindere, deoarece infractorul pare a se comporta normal, este cel mai periculos. Tocmai acest moment este stăpânit cel mai bine de un Doberman. De-a lungul timpului, Dobermanii au fost selecționați astfel încât să își dezvolte și latura sensibilă, de companion. Fiind un câine de talie medie spre mare, cu păr scurt și fără miros specific, a fost alegerea perfectă pentru cei care își doreau un câine de interior. Astfel că astăzi, cei mai mulți Dobermani se pricep mai bine la companie, decât la pază. Dobermanul are nevoie de un stăpân ferm, priceput, cu tărie de caracter, care să se afirme ca lider al haitei. O persoană nesigură pe ea, moale și fără cunoștințe de bază legate de psihologia canină, ar trebui să evite această rasă. Dobermanul împrumută din personalitatea stăpânului, îl admiră și ajunge să gândească la fel. Este oglinda lui, deci un Doberman cu probleme de comportament relevă un stăpân dezinteresat sau nepriceput. Încă de mic puiul trebuie educat și socializat în cele mai diverse situații și medii. Dresajul și educația vor continua pe toată durata creșterii, iar la maturitatea exercițiile și controlul vor fi și mai intense. Un Doberman va crește sociabil și blând cu oamenii dacă a fost crescut în familie și a relaționat îndeaproape cu aceștia. Nu este câinele care să fie neglijat, închis în spatele curții într-un țarc și mângâiat o dată pe săptămână. Astfel de câini vor dezvolta grave anomalii de comportament și vor ajunge câini agresivi și distrugători. De aceea acești câini nu se cresc în canise mari, iar acest fapt ar trebui să cântărească mult atunci când alegeți crescătorul de la care achiziționat puiul. Stimularea mentală și exercițiul fizic zilnice sunt esențiale pentru a păstra câinele fericit și echilibrat emoțional. Dă dovada de multă energie, istețime, poftă de joacă și dorință de a-și bucura stăpânul. Acești câini au reputația de a fi foarte agresivi. Studii efectuate pe multe rase de câini în care s-a testat agresivitatea pe 4 categorii: față de stăpân, față de străini, față de alți câini necunoscuți și față de câini familiari, au arătat că Dobermanul posedă un nivel scăzut de agresivitate orientată spre stăpân, mare față de străini și moderată față de alți câini. Multe alte rase, considerate docile, s-au clasat deasupra Dobermanului în topul agresivității. Într-adevăr în moștenirea genetică a acestei rase există și componenta agresivitate, esențială unui câine de protecție. Dar nu se mai manifesta atât de pregnant ca acum 100 de ani, grație educației și selecției. În schimb, Dobermanii sunt folosiți cu succes în programele de terapie: sunt răbdători, calzi și afectuoși cu pacienții grav bolnavi sau copii instituționalizați. Subliniem din nou, cât de importantă este direcția în care canalizam energia și inteligența acestor câini. Câinii din rasa Doberman se pot diferenția destul de mult în ceea ce privește capacitatea de a fi dresați. Astfel, în timp ce unii dintre ei pot fi dresați cu ușurință, inteligența lor permițându-le să învețe noi trucuri cu rapiditate și într-un mod plăcut, alții se dovedesc a fi încăpățânați și greu de convins. Dar indiferent de aceste aspecte, un Doberman trebuie să fie dresat cu o mână fermă, cu constanță și cu menținerea ierarhiei, arătându-i că dumneavoastră sunteți liderul. Dorința lor de a munci alături de oameni, abilitatea lor de a respecta sarcinile trasate și aspectul lor i-a făcut să fie pentru mulți ani niște câini polițiști excelenți. Este foarte sensibil la corecția fizică și nu răspund favorabil la bătaie. Corijarea comportamentului nedorit se face prin pedepse verbale, ferme. Pricepe foarte repede ce are de făcut și ajunge să decidă singur cum să gestioneze anumite situații. Un câine excelent și în preajma copiilor (îi apară și îngrijește ca și când ar fi puii lui), cu specificația că nu trebuie lăsat pe mâna copiilor, care nu știu cum să se poarte cu el, și îi pot face rău, iar el se va apăra. Nu mușcă copiii, dar îi va speria groaznic, putând simula un atac (lucru ce va îngrozi părintii, stăpânul, la fel ca și pe copilul «agresor»). Aceeași situație are loc și în cazul altor animale de companie, dacă Dobermanul a fost crescut de mic în prezența lor și învățat să le respecte și să le iubească, nu vor fi probleme la maturitate. Socializarea insuficientă în acest sens face să existe mulți câini care aleargă pisicile sau alte animale mici. Întreținere Dobermanul este foarte sensibil la frig și la ploaie din cauza blănii foarte scurte, fiind mai degrabă un câine de interior. Poate trăi fericit și într-un apartament de bloc, cu condiția să primească suficient exercițiu fizic în fiecare zi. Ideal ar fi să trăiască la casa cu o curte spațioasă unde să se poată mișca liber. În sezonul rece are nevoie de un adăpost bine izolat, eventual o încăpere care să fie numai a lui, călduroasa. Poate fi ținut și în casă întrucât nu lasă păr și nici nu are miros specific. Dobermanul trebuie să fie mereu în preajma familiei și să interacționeze cu aceștia, deci nu poate fi lăsat singur mult timp, mai ales uitat de izbeliște în vreun colț al curții sau grădinii. Blana scurtă nu necesită multă toaletare: un periat simplu o dată pe săptămână este suficient, iar baia doar atunci când se murdărește foarte tare. Este un câine cu creștere rapidă așa că are nevoie de o hrană de bună calitate încă de mic, bogată în proteine și grăsimi, dar și suplimente de calciu, bineînțeles la recomandarea medicului veterinar. Sănătate Aceasta rasa suferă de destul de multe maladii ereditare și boli specifice, de aceea este important să achiziționați puiul de la un crescător responsabil, interesat de starea de sănătate a exemplarelor reproduse. Cele mai frecvente afecțiuni sunt: cardiomiopatia, boala von Willebrand, displazie de șold și de cot, instabilitate vertebrală cervicală (sindrom Wobbler), torsiune gastrică, obezitate, hipotiroidism, narcolepsie, albinism etc. Trebuie menționat și desființat pentru totdeauna mitul conform căruia Dobermanilor ce depășesc vârsta de 7 ani le crește mult creierul, care este comprimat de cutia craniană și astfel înnebunesc și își atacă stăpânul. Există și varianta în care le crește un os care irita creierul și cauzează devieri comportamentale. Acesta este doar folclor, fără vreo bază reală sau științifică. Dobermanii trăiesc până la vârsta de 10-12 ani, fericiți și iubitori, fără să sufere modificări majore în comportament și personalitate. Dacă vreți să aflați mai multe informații despre această rasă, vă recomandăm și Doberman Pinscher – prezentare generală și istoric.