În ultimii 100 de ani, temperatura medie anuală la nivel global a crescut cu 1o Celsius, iar cercetările arată că această creștere a fost accelerată în ultimii 20 de ani. Majoritatea speciilor de păsări din lume sunt foarte sensibile la schimbările climatice. Unele populații de păsări s-au confruntat cu o scădere a efectivului de până la 90%, iar altele au fost incapabile să se reproducă din cauza acestor modificări de climă. Schimbările climatice asociate și cu pierderea sau fragmentarea habitatului și poluarea pun în pericol orice vietate de pe Glob. Se estimează că până în 2100, 10 % dintre speciile actuale de plante și animale nu vor mai exista, iar cele mai pesimiste surse afirmă că acest declin se va produce până în 2050. Păsările sunt printre cele mai bine studiate grupe de animale, astfel că e ușor să se facă analize și prognosticuri asupra biodiversității și impactului schimbărilor climatice asupra ei, bazându-ne pe observațiile asupra înaripatelor. Grupuri specifice de păsări se află expuse unui risc mai mare: păsările acvatice, păsările de munte, păsările arctice și antarctice, păsările migratoare, păsările insulare și cele din habitatele umede. Păsările care se deplasează ușor dintr-un habitat într-altul sau cele care migrează pe distanțe scurte fac față mai ușor schimbărilor climatice. În schimb păsările cantonate într-un teritoriu restrâns, cele care depind doar de un anumit tip de habitat sau sursă de hrană vor scădea dramatic în număr și populații. Toată lumea științifică este de acord că schimbările climatice au un efect profund asupra biodiversității, iar pe viitor va fi principalul factor care va sta la baza extincției speciilor de animale și plante. Efecte importante care au loc deja se referă la distribuția speciilor, sincronizarea migrațiilor și sezoanelor de reproducere și o incidență crescută a bolilor și paraziților. De-a lungul evoluției, păsările au reușit să se adapteze condițiilor de mediu mereu schimbătoare, însă acum ritmul prea avansat în care clima și mediul înconjurător se alterează le depășește aceste capacități. Pierderea habitatului reprezintă o problemă majoră pentru păsări. Dincolo de influența directă a omului (despăduriri, transformarea în terenuri agricole, asanări etc), multe habitate dispar sau se modifica din cauza schimbărilor climatice. Păsările migratoare care parcurg ruta europeano-africană observă că de la an la an au de străbătut un deșert din ce în ce mai mare. Zona Sahel se extinde într-un ritm accelerat din cauza încălzirii globale și a degradării solului din cauza practicile agricole, asociate și cu tăiarea pădurii tropicale africane. Traversarea Saharei reprezintă o etapă dificilă și obositoare în cadrul migrației de la nord la sud și invers. În mod normal, păsările poposesc în oaze, locuri de adăpat și păduri pentru a-și reface forțele, iar odată cu expansiunea deșertului aceste locuri dispar, iar multe păsări cad epuizate și deshidratate în pustiu. Multe specii de gâște sălbatice cuibăresc în tundra siberiană, unde își construiesc cuiburile și își cresc puii pe solul dur, înghețat. Dar în ultimii ani, creșterea temperaturilor a dus la dezghețarea permafrostului pentru perioade lungi în an și a permis pădurii să ocupe această întindere de verdeață. Pădurea migrează spre nordul polar, iar gâștele și alți locatari ai tundrei rămân fără locuri de cuibărit și hrănit. Poate cele mai afectate sunt păsările din regiunile polare. Calotele glaciare se topesc rapid, iar specii de pinguini care se înmulțesc exclusiv la nivelul gheții nu se mai reproduc în ritmul obișnuit. Încălzirea apelor oceanelor lumii modifică curenții și afectează și înmulțirea și deplasarea peștilor. În apele arctice și antarctice krilul nu se mai înmulțește în cantități mari, iar bancurile de pești nu mai respectă rutele de migrație obișnuite. În consecință, populații întregi de păsări care se bazau pe aceste surse de hrană, suferă de foame și sunt nevoite să iasă din mediul lor familiar și plece în căutarea unor noi locuri de hrănit. De multe ori călătoria se termină înainte de a ajunge la vreun rezultat încurajator. Biodiversitatea reacționează la încălzirea globală și are tendința să migreze spre zonele cu temperatură optimă dezvoltării și înmulțirii. Distribuția geografica se modifică, iar tendința actuală este de a urca odată cu latitudinea și altitudinea. În momentul în care habitatul pleacă, păsările care depind de el îl urmează. Astfel pe viitor e posibil să întâlnim la altitudini mari în munți specii de păsări specifice zonelor de deal, iar în regiunile mai nordice, păsări care în mod normal trăiau mult mai în sud. Dar totuși natura nu se poate adapta atât de rapid ritmului accelerat de încălzire globală, iar multe habitate și implicit speciile caracteristice vor dispărea definitiv. Temperaturile crescute alterează și formarea și succesiunea curenților de aer. Păsările cu migrații lungi se bazează enorm pe aceștia. Multe păsări își schimba rutele de migrație, le scurtează sau renunță definitiv la acest comportament intrinsec existentei lor. El rămân și peste iarna în locurile unde s-au reprodus, nefiind echipate și pregătite cu cunoștințele necesare supraviețuirii peste iarnă. Dacă iarna este una aspră și grea, puține dintre ele reușesc să prindă primăvara. În plus, aceste păsări trebuie să concureze pentru resursele de hrană cu păsările autohtone, mult mai bine pregătite și cu atuul cunoașterii de partea lor. Pentru prădători, migratoarele rămase peste iarnă sunt o pradă facilă. Creșterea temperaturii anuale face ca primăvara să vină mai repede în ținuturile nordice. Astfel calendarul de migrație se modifică și el. Păsările pleacă mai repede din locurile sudice unde au iernat. Ajunse în nord, depun mai devreme ouă și au pui, față de cum erau obișnuite. În paralel, plantele și celelalte viețuitoare revin și ele mai devreme la viață. În mod normal, eclozarea puilor se sincronizează cu belșugul naturii și astfel au acces la surse generoase de hrană. Atunci când primăvara vine mai repede, iar calendarul migrației este dat peste cap, păsările și puii lor riscă să ajungă mai târziu și să piardă cornul abundenței oferit de Natură. În consecință se înregistrează pierderi multe în rândul puilor. Precipitațiile sunt un alt factor climatic ce influențează comportamentul păsărilor, mai ales al celor migratoare. Fluctuația nivelului de precipitații are consecințe asupra deciziei păsărilor de a porni în migrație, în condițiile în care hrana pe terenul actual este abundentă sau dimpotrivă lipsește, ele vor întârzia, respectiv vor grăbi plecarea. Seceta prelungită reduce cantitatea de hrana disponibilă și afectează sursele de apă (în habitatele aride dispar bălțile sau cursurile de apă folosite pentru adăpat, îmbăiat). După cum menționam și mai sus, păsările migratoare nu mai au unde să facă popasuri pe drum pentru a se hrăni și hidrata. Încălzirea globala duce și la fenomene meteo extreme: furtunile sunt mai atroce și mai frecvente. Unele păsări și mai ales puii nu sunt pregătiți să facă față acestor ploi masive, iar migratoarele nu pot înainta prin furtuni și întârzie sosirea la locurile de cuibărit, dacă mai au șansa să ajungă vreodată acolo. Păsările dețin un rol important în cadrul lanțului trofic din ecosistemul în care trăiesc. Rețeaua care conectează aceste relații de nutriție este foarte fină și orice alterare a unuia sau mai multe elemente componente se răsfrânge asupra tuturor celorlalte. Dispariția sau schimbarea distribuției geografice a unor specii de păsări pot avea efecte devastatoare asupra unor habitate. De aceea este important, inclusiv pentru noi oamenii, să rămână vii toate speciile de plante și animale pe care ni le-a dăruit Mama Natură.