Numărul câinilor și pisicilor diagnosticați cu diabet este tot mai mare de la un an la altul (1 din 500 de câini și 1 din 200 de pisici suferă de această boală). Diabetul afectează cu precădere animalele de vârsta a doua sau cele bătrâne, dar poate fi întâlnit și la pui, de unde putem deduce că ereditatea deține un rol semnificativ în declanșarea acestei boli. Acum animalele de companie trăiesc vieți mai lungi, au împrumutat din stilul nostru de viață și consumă mâncare din ce în ce mai procesată, drept urmare sunt mai afectate de diabet față de acum câteva zeci de ani. Din fericire diabetul se poate ține sub control cu tratament de specialitate și cu cât este descoperit mai devreme cu atât complicațiile vor fi mai puține și calitatea vieții animalului mai ridicată. Mai jos vom prezentă o lista cu cele mai comune semnale de alarmă care ridică suspiciunea de diabet la câini și pisici. Dacă pe unele le recunoașteți și la animaluțul vostru, cereți sfatul medicului veterinar. Urinari frecvente (poliuria): nivelul de zahăr din sânge este atât de ridicat încât corpul încearcă să îl elimine prin urină. Câinele sau pisica vor merge la toaletă mai des decât de obicei. În cazul câinilor, dacă nu au acces afară atunci când se cer, își fac nevoile prin casă. Stăpânul îl ceartă sau încearcă să corecteze acest comportament, însă este independent de voința câinelui. Accidentele în casă la un câine adult care până atunci a fost conștiincios cu ieșitul afară ar trebui să ridice semne mari de întrebare legate de sănătatea lui. Sete excesivă (polidipsia): în strânsă legătură cu urinatul intensiv, setea este un semn ușor de identificat de către stăpân, chiar și în cazul câinilor ce stau la curte, unde urinările sunt mai greu de contorizat. Schimbați apa câinilor și pisicilor de două ori pe zi, iar dacă de fiecare dată găsiți bolul gol, înseamnă că bea mai multă apă decât are nevoie. Bineînțeles, pe durata verii este greu să ne dăm seama dacă animalul bea multă apă din cauza diabetului sau pentru a se răcori. Apetit ridicat: un câine sau o pisică cu diabet vor mânca mai mult și mai des, vor cerși în continuu mâncare. Celulele organismului sunt private de glucide și aminoacizi care nu mai pătrund la nivelul lor și atunci apare senzația de foame. Pierdere în greutate: acesta este paradoxul diabetului, deși mănâncă mai mult, animalul scade în greutate, deoarece celulele nu primesc suficienți nutrienți. Scăderea în greutate poate fi chiar semnificativă la un animal mai plinuț. Obezitatea: este un factor predispozant, întrucât insulina se asimilează mai greu la acești pacienți. O pisica sau un câine obez la care s-a instalat diabetul va începe să piardă spontan din greutate (vezi punctul anterior), iar după o perioada va începe din nou să pună kilogramele la loc. Căderea parului: la animalele bolnave părul devine mai subțire, mai friabil și lipsit de strălucire. Blana din regiunea cefei și spatelui cade sau se rărește vizibil. Cataracta: și alte afecțiuni ale ochilor apar ca o complicație a diabetului. În cazuri grave se poate ajunge până la pierderea parțială sau totală a vederii (dacă nu s-a instituit niciun tratament). Letargie: chiar și câinii sau pisicile mai tinere ajung să se comporte ca niște vârstnici: nu mai au energie și chef de joacă, stau mai mult tolăniți, dorm mult. Se poate instala și depresia, în stadiile avansate ale diabetului atunci când apare cetoacidoza. Alterări ale mersului (la pisici): în special la pisicile tinere și pui, apare o slăbiciune a musculaturii trenului posterior. În loc se pășească normal pe pernuțe, vor călca pe segmentul gleznelor și al genunchilor, având fundul mai lăsat față de restul corpului. Voma: episoade dese de vomitat sunt asociate cu apariția cetoacidozei, caracteristice animalelor bătrâne sau femelelor. (Cetoacidoza reprezintă o stare patologică periculoasă provocată de creșterea nivelului de corpi cetonici din sânge, care înseamnă o sporire a acidității sângelui). Multe dintre aceste semne nu sunt specifice diabetului ci se pot regăsi în tabloul clinic al multor afecțiuni la câini și pisici. Însă apariția lor spontană ar trebui să îngrijoreze stăpânul și să îl determine să ceară ajutorul medicului veterinar. Acesta este singurul care poate pune diagnosticul pozitiv de diabet și poate prescrie un tratament de suport. Câinii și pisicile cu diabet compensat pot duce o viață lungă dacă sunt atent îngrijite.