Parcul Naţional Kaziranga reprezintă un model de succes în ceea ce priveşte conservarea populaţiei de rinoceri împotriva braconierilor indieni. Totuşi, pentru a întreţine această performanţă, angajaţii parcului au fost nevoiţi să apeleze la arme de foc. Până în prezent, nu mai puţin de 50 de braconieri au fost ucişi de către angajaţii parcului, după ce vânătorii de animale nu au putut fi opriţi în alt mod. Partea bună este că rinocerii sunt în siguranţă aici, iar strategia este una de succes, dacă este să ne gândim la faptul că în urmă cu 100 de ani existau puţini rinoceri cu un singur corn, iar astăzi există peste 2400 de exemplare, reprezentând mai mult de 2 treimi din populaţia globului. Astfel încât, în 2015, numărul rinocerilor care au căzut victime braconajului este chiar mai mic decât cel al braconierilor ucişi în urma operaţiunilor de apărare a animalelor de vânători. Braconierii vânează rinoceri pentru a le putea comercializa ulterior cornul pe piaţa neagră la un preţ ce porneşte de la 6 000 de dolari – pe 100 grame, fiind mai scump decât aurul. Se crede că acesta poate constitui un tratament miraculos pentru orice boală, de la cancer la disfuncţionalităţi erectile. Strategia reprezentanţilor parcului este una controversată. Cei care sunt împotrivă spun că nu este normal să iei o viaţă de om şi, totuşi, să rămâi nepedepsit. Voi ce spuneţi, ar putea acest tip de pedeapsă să fie justificată, într-un fel? Sursa: Bored Panda