Părinţii de pisică devin cu totul alţi oameni, în preajma mâţelor lor! Că îi schimbă vocea când vorbesc cu ele, că fac compromisuri pe care altfel nu le-ar face, ca se trezesc vorbind siguri – cu ele, adică, şi câte şi mai câte… Iar voi, dacă aţi ajuns aici, să citiţi aceste rânduri, cu siguranţă ştiţi despre ce vorbim şi de-abia aşteptaţi să ne vedeţi exemplele, doar pentru a constata că mai sunt şi alţii ca voi, în lumea aceasta! Nu vă simţiţi vinovaţi, dragi părinţii! Aşa suntem cu toţii, cei care îngrijim pisicile! Iată despre ce vorbim: Încerci să îţi iei pisica de lăbuţă, să o mângâi, deşi ea nu e în asentiment. Calci în litiera ei, încercând să mergi noaptea, pe întuneric, la toaletă. Te abţii să te duci la toaletă pentru o luuungă perioadă de timp, doar pentru a nu deranja pisica. Îţi împarţi mâncarea cu pisica şi uneori e nevoie să îţi cam păzeşti farfuria cu mâinile, pentru că, e normal – trebuie să mănânci şi tu. Te trezeşti vorbind cu pisica ta cu o voce specială, piţigăiată, căreia numai ei îi oferi onoarea să ţi-o audă. Rareori se întâmplă să îţi strigi pisica pe adevăratul ei nume, când îţi vin atâtea alintături în minte… Iei pisica în braţe, o pui în faţa oglinzii şi îi explici că pe ea se vede acolo. Susţii convingător că e cea mai bună pisică din lume! Dormi întotdeauna cu grijă, pentru a nu disturba somnul de 18 ore pe zi al pisicii. Te amuzi, în sinea ta, când tu şi pisica vă faceţi nevoile în acelaşi timp. Stai cu uşa deschisă minute în şir, până ce pisica se hotărăşte dacă să intră sau să iasă din casă… Iubeşti o minge pufoasă enervantă, răutăcioasă şi egoistă, de sute de ori mai tare decât pe oamenii din jurul tău. Sursa: Buzz Feed Sursa foto: Buzzfeed.com