“Raza mea de soare a venit acasă acum şase săptămâni. Am adus-o cu maşina şi am ţinut-o permanent în braţe, îngrijorându-mă în fiecare secundă că ar putea avea rău de maşină şi că se va îmbolnăvi. Am ajuns cu bine acasă şi a privit-o cu atenţie. M- am îndrăgostit pe loc! Iremediabil! I-am făcut o fotografie şi am încărcat-o imediat pe internet, să îmi arăt minunea: căţeluşa mea, Lola! Credeaţi că este vorba despre un om? Nici vorbă!” Poate aşa încep majoritatea poveştilor de iubire. Fiecare părinte ştie că patrupedul canin este un membru al familiei ca oricare altul. Intră în vieţile noastre ca nişte copii, iar treptat se transformă în prietenii noştri de bază, în oamenii noştri de încredere. De fapt, câinii devin partenerii noştri de viaţă. Acestea sunt şi semnele că tu şi câinele tău aţi ajuns la următorul nivel al relaţiei: Începi fiecare poveste cu “noi” – “Trebuie să mergem să ne tundem azi” sau „Ne-am îmbolnăvit şi trebuie să mergem la veterinar”. Te superi când câinele nu se urcă pe canapea, langă tine, să vă alintaţi – Majoritatea stăpânilor se supără când căţeii se urcă pe canapea, dar voi aţi trecut de mult timp peste acest stadiu. Plănuieşti ieşiri doar pentru voi doi – Este în regulă să plănuieşti ieşirile în jurul blocului sau în parc, dar tu deja te gândeşti la ce să faci mai mult, pentru a investi în relaţia voastră: poate o plimbare la munte, poate una la mare…? Îţi rogi căţelul să facă anumite lucruri şi te superi dacă uită Te simţi jignit când nu ţi se permite să intri cu câinele în restaurante! – „Câinele meu se comportă mai bine decât o parte dintre adulţi, aşa că nu înţeleg de ce nu am vor să intru cu el în restaurant!” Toate prietenele tale ştiu că ieşirile din oraş încep cu o discuţie despre ce mai face căţelul. Celebraţi anual ziua în care v-aţi cunoscut, ca orice zi onomastică. Se întâmplă să anulezi întâlniri, pentru a ieşi cu patrupedul în oraş. Ţi-e greu să îţi imaginezi cum ai putea iubi un om atât de tare ca pe căţelul tău. Sursa: Distractify Foto: Hepta.ro